Sunt craiovean, ceea ce nu este deloc simplu...

Sunt craiovean, ceea ce nu este deloc simplu...

duminică, 30 mai 2010

S.O.S. Fântânile Craiovei !

--------------------------------------------------------------------------
Craiova este un oraş binecuvântat: numărul fântânilor arată cât de plină de viaţă a rămas, de secole, Cetatea Băniei. Fântâna Popova (cunoscută şi sub numele de Fântâna Basarabeştilor) a fost ctitorită în 1613, apoi refăcută de Matei Basarab la 1651, iar în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de Alexandru Ipsilanti. Fântâna Obedeanu a fost ridicată în 1756. Fântâna Odobescu a fost ctitorită în 1774. Doi negustori de porci sunt cei care au ridicat Fântâna Purcarului în 1818. Fântâna Jianu a fost ridicată la începutul secolului al XVIII-lea şi este situată la intrarea în Grădina Botanică. Legenda spune că aici s-a odihnit şi răcorit haiducul Iancu Jianu. Fântânile din zona Pieţei Chiriac sunt tot de acum două secole. Altele au fost ctitorite în secolul trecut, cele mai multe în perioada interbelică. În periplul meu pe la aceste locuri cu o istorie miraculoasă din Bănie, am avut surpriza să aflu că unele au fost ridicate în perioada comunistă. Craiovenii au păstrat tradiţia ctitoririi de fântâni spre odihna unor semeni dispăruţi prematur. În Parcul “Romanescu” a fost ridicată o fântână în cinstea celor ucişi în decembrie 1989… Numai că starea lor m-a întristat: abandonate în paragină, murdărite şi îngropate în gunoaie, distruse şi infestate. Unele se află pe lista obiectivelor de patrimoniu.


Teoretic, legea le protejează. O simplă căutare pe internet vă va arăta că unele dintre aceste fântâni figurează printre obiectivele turistice din Craiova. Chiar nu aş vrea să vă invitaţi vreun oaspete din alt oraş să le viziteze acum! De ce ar trebui să ne preocupe aceste fântâni? Agenda noastră de priorităţi este aglomerată cu alte lucruri sau evenimente decât refacerea cişmelelor. Nici agenda “gospodarilor” urbei nu cuprinde şi refacerea fântânilor. Nici cei din prezent, nici cei de acum cinci ani, nici cei care au fost în urmă cu 20 de ani sau mai multe decenii. Ignoranţa şi incompetenţa nu sunt “invenţii” recente…

Împreună cu câţiva prieteni am iniţiat un proiect pentru revitalizarea acestor monumente de care nu ştim decât să ne batem joc. Încercăm ca un număr cât mai mare de craioveni să fie conştienţi de gravitatea situaţiei şi, dacă reacţia celor obligaţi să întreprindă ceva va întârzia, ne vom asuma noi efortul ca măcar o parte dintre monumente să fie refăcute. Nişte cârcotaşi au insinuat că intenţiile noastre ar fi ţintit imaginea primarului Solomon, care investeşte în arteziene şi toarnă asfalt cu firmele controlate de mafia portocalie, însă nici nu prea ai cum să răspunzi unora ca ei. Nici pe departe. Le răspund că ar fi fost o miză mult prea mică. Este vorba de vreo 50 de ani de comunism şi de vreo 20 de ani bezmetici, în care nu s-a făcut nimic bun pentru aceste fântâni. După cum nu s-a făcut nimic semnificativ pentru clădirile de patrimoniu din zona istorică a Craiovei.

Dacă iubim cu adevărat acest oraş, dacă respectăm tradiţia şi dacă îi înţelegem tradiţia, nu putem să rămânem indiferenţi. O spun simplu şi răspicat, fără ocolişul, ezitări sau interpretări. Ca între olteni. (22.10.2009)

vineri, 28 mai 2010

Soluţii locale anticriză. Cine să le caute?

Executivul nu pare a avea soluţii rezonabile. Am discutat cu parlamentari din tabăra puterii şi-mi mărturiseau că nu cred în măsurile de austeritate, gândite să îndrepte greşelile şi excesele guvernelor precedente tocmai într-o perioadă când categorii sociale vulnerabile sunt expuse în mod dramatic. Practic, asigurându-şi o majoritate parlamentară, prin fugarii reuniţi sub umbrele UNPR, actualul guvern îşi va impune programul stabilit cu FMI. Va fi o victorie a PDL împotriva cui? Dacă nici parlamentarii portocalii nu cred în aşa-zisul program de austeritate, pus pe umerii pensionarilor, şomerilor şi ai bugetarilor…

Dar ce avem din partea cealaltă, de unde, în mod normal, ar trebui să vină replica? Aţi auzit de programe şi de strategii alternative pentru relansarea economică propuse de opoziţia PSD - PNL? Cu excepţia unor declaraţii belicoase ale liderilor Ponta şi Antonescu - ultimul propunând drept soluţie de ieşire din criză chiar suspendarea preşedintelui Băsescu (de ce nu şi execuţia sa?!), demiterea Guvernului Boc şi alegeri anticipate -, dinspre opoziţie nu a venit nimic. Acestor inteligenţi ai neamului nu le-a scăpărat vreo iniţiativă în jurul căreia să se poată construi, ci doar a ieşit la suprafaţă pofta de a reveni la putere, pe fondul crizei agravate de incapacitatea Guvernului portocaliu de a gestiona ţara.

Singura “strategie” este aceea de a aştepta ca nemulţumirea cetăţenilor să-i aducă pe ei la putere, de unde să manevreze fondurile publice după propriile interese. Un joc steril, lipsit de viziune, rudimentar şi demagog. Atât să merite speranţele celor care au creditat masiv opoziţia parlamentară?

Nu pot să nu întreb de ce nimeni dintre cei aleşi şi plătiţi din bani publici nu încearcă să găsească soluţii locale. Nu putem să aruncăm totul pe lipsa descentralizării, din moment ce nu au apărut măcar gesturi publice, prin care să se întreprindă ceva concret.

Cu părere de rău, spun că nu l-am auzit nici pe Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Dolj, nici pe viceprimarii Craiovei (sincer, le înţeleg condiţia de învăţăcei într-ale administraţiei…) propunând ceva, nici pe vreun consilier mai luminat să abordeze subiectul, că de la senatorii şi deputaţii de Dolj nu mă aşteptam la nimic bun. Nimic pe toată linia! Evident, voi fi înjurat, aşa cum vor fi toţi ceilalţi care vor critica administraţia locală şi vor arăta cu degetul spre aleşii locali, însă mi se pare de bun-simţ să fie luaţi la rost cei plătiţi din banii contribuabililor, nu să fie ciomăgiţi cei care cer măsuri urgente.

De ce niciunul dintre consilierii locali sau judeţeni ori din conducerea CJ nu a solicitat o întâlnire cu parlamentarii care, teoretic, reprezintă Doljul? La rândul lor, aceşti aleşi locali sunt prizonierii aceluiaşi joc de imagine, fără niciun alt orizont decât accederea la resursele bugetare. Din nefericire, atât pot şi la atât se reduce întreaga lor capacitate de a gestiona o criză din ce în ce mai greu de suportat de aceia care i-au ales.

luni, 24 mai 2010

Radu Aldulescu îşi lansează la Craiova noul său roman - „Ana Maria şi îngerii”

Noul roman al lui Radu Aldulescu - „Ana Maria şi îngerii” - va fi lansat în prezenţa autorului miercuri, 26 mai, la ora 15.00, la Casa de Cultură „Traian Demetrescu”, Craiova. Evenimentul face parte din proiectul Scriitori la TRADEM şi-l va avea drept amfitrion pe Nicolae Coande.
Aceasta este prima lansare la nivel naţional a cărţii importantului prozator înaintea Târgului de Carte Bookfest, programată să aibă loc în luna iunie.

Radu Aldulescu s-a născut la 29 iunie 1954 la Bucureşti şi a debutat în 1993 la Editura Albatros, cu romanul „Sonata pentru acordeon”, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat romanele: „Amantul Colivăresei” (ediţia I, Nemira, 1996; ediţia a II-a, Cartea Românească, 2006), „Îngerul încălecat” (IPhoenix, 1997), „Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare” (ediţia I, Nemira, 1998; ediţia a II-a, Cartea Românească, 2007), „Proorocii Ierusalimului” (ediţia I, Editura Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004; ediţia a II-a, Corint, 2006), „Mirii nemuririi” (Cartea Românească, 2006).
A scris scenariul filmului „Terminus Paradis” (regizat de Lucian Pintilie), care a obţinut Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneţia.
Radu Aldulescu a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, 2008 pentru romanul „Mirii nemuririi”.

vineri, 21 mai 2010

România vârstei a treia! Suntem pregătiţi?

Sala Mare a Primăriei Craiova a găzduit ieri (20.05.2010) dezbaterea “Spre o lume a vârstnicilor. Suntem pregătiţi?”, organizată şi moderată de revista “Foreign Policy”, dezbatere la care au participat reprezentanţi ai societăţii civile, dar şi ai administraţiei locale. Moderator a fost Ovidiu Nahoi, redactorul-şef al publicaţiei, iar tema dezbaterii a pus în lumină situaţia demografică a României, cu accent pe îngrijorătoarea scădere a natalităţii şi pe contribuţia socială şi economică a vârstnicilor.

Printre invitaţii la dezbaterea de ieri, eveniment la care au avut acces toţi cei interesaţi, s-au numărat istoricul Adrian Cioroianu, scriitorul Mihai Firică, arhitectul Hotaţiu Buzatu şi profesorul universitar Sorin Damean. Discuţiile au vizat problema natalităţii şi efectele pe care scăderea acesteia le are asupra societăţii, prăpastia apărută între generaţii şi problemele cu care se confruntă societatea pe fondul îmbătrânirii populaţiei.

Buzatu: Măsuri greşite şi decizii cinice

Participanţii la dezbatere au opinat că întreaga economie se sprijină, în principal, pe puterea de muncă a celor care se apropie de vârsta pensionarii, tot aceştia sunt şi cei care hotărăsc viitorul politic al ţării, iar numărul celor care vin din urmă scade în fiecare an.

“Procesul de îmbătrânire a populaţiei nu este specific numai României, ci este problema Europei, în general. Numărul copiilor nou-născuţi este foarte jos, în timp ce cel al oamenilor cu vârste înaintate este destul de mare. În aceste condiţii, este de neînţeles cum de se pune problema scăderii indemnizaţiei pentru creşterea copilului în ţara noastră. Asta ne va crea probleme pe termen lung, peste 30 sau 40 de ani. În plus, s-a găsit o soluţie cinică, aceea de a creşte nivelul vârstei de pensionare. Practic, această decizie rupe din perioada de odihnă a unui om, pe care o persoană în vârstă chiar o merită”, a declarat arhitectul Horaţiu Buzatu, membru al Asociaţiei “Euro Agora”.

Emigrarea, gaz pe foc

Profesorul universitar Sorin Damean a precizat că la agravarea situaţiei demografice contribuie şi numărul mare de români care părăsesc ţara, emigrând în state din vestul Europei şi obţinând pentru copiii lor o altă cetăţenie decât cea română.

“Se spune că peste şase milioane de români vor atinge vârsta de 100 de ani. Nu ştiu pe baza căror studii s-au calculat aceste cifre, pentru că se ştie faptul că bolile secolului macină societăţi întregi, iar mulţi oameni mor chiar la vârste destul de mici, 35 sau 45 de ani. Creşterea vârstei de pensionare nu este deloc o soluţie, ci trebuie gândit un plan pe termen lung”, a spus Sorin Damean.

“De fiecare dată, vârsta a treia vine masiv la vot, în detrimentul celor tineri. Ce fel de societate proiectează vârsta a treia? Ce fel de lideri sunt promovaţi de vârsta a treia? Ce fel de societate construim noi? Acestea sunt întrebări la care trebuie să răspundem din perspectiva celor mai vârstnici. Pe de altă parte, implicaţiile economice sunt îngrijorătoare dacă ne gândim la felul în care statul îi tratează pe cei de vârsta a treia. Nu ştiu dacă ne permitem noi, ca societate, să avem un număr foarte mare de vârstnici pe care să-i tratăm aşa cum îi tratăm. Evident că unele întrebări sunt retorice şi trebuie să ne gândim cum îi putem ajuta pe aceşti oameni”, a afirmat Mihai Firică, scriitor şi jurnalist.
(Cosmin Horjan - Ediţie Specială, 21.05.2010)

marți, 18 mai 2010

Foreign Policy în Craiova: ,,Spre o lume a vârstinicilor. Suntem pregătiţi?,,

Foreign Policy, cea mai citită revistă de politică internaţională, organizează joi 20 mai a.c., ora 12.00, în Sala Mare a Primăriei Municipiului Craiova dezbaterea ,,Spre o lume a vârstinicilor. Suntem pregătiţi?,, Moderatorul dezbaterii va fi chiar redactorul şef FP, Ovidiu Nahoi, iar invitat special va fi istoricul Adrian Cioroianu. La dezbatere au mai fost invitaţi arh, Horaţiu Buzatu, scriitorul Mihai Firică, prof univ. Sorin Damean şi prof. univ. Cezar Avram. Sunt aşteptaţi să ia parte la dialog toţi cei interesaţi de tema anunţată şi, mai ales, de revista Foreign Policy.

Cu această ocazie va fi lansat numărul 16 (mai-iunie) al revistei Foreign Policy.

Evenimentul este organizat de Foreign Policy România, Asociaţia Euro-Agora Craiova şi Institutul de Cercetări ,,C.S. Nicolaescu Plopşor,, al Academiei Române şi este găzduit de Primăria Municipiului Craiova.

Intrarea este liberă!

luni, 17 mai 2010

Pro sau contra dezvoltării Parcului Tineretului din Lunca Jiului?

Investiţia de peste şapte milioane de euro a Primăriei Craiova într-un parc situat într-o zonă inaccesibilă (din mai multe motive) multor cetăţeni rămâne un subiect controversat. În cele din urmă, polemica este constructivă dacă avem în vedere că aici se intenţionează alte investiţii (aqua land oltenesc...), ajungând la un total de peste 16 milioane de euro. Ce facem, râdem de criză şi continuăm investiţiile, sau regândim strategia de dezvoltare a oraşului? De fapt, cred că ar fi mai nimerit să încropim un plan de dezvoltare...

duminică, 16 mai 2010

Cine a urcat pe siteul Primăriei Craiova declaraţia de avere a primarului Solomon?











Aflat în arest, în Penitenciarul Colibaşi, primarul suspendat al Craiovei, Antonie Solomon, a reuşit performanţa de a-şi reactualiza declaraţia de avere! În aceasta a apărut menţionată o vilă, achiziţionată în Constanţa, pe strada Lisabona. Cine a postat pe siteul Primăriei Craiova noua declaraţie de avere? Răspunsul ar trebui să fie urmat imediat de o sancţiune drastică şi de autosesizarea organelor de anchetă.

sâmbătă, 15 mai 2010

DOSARUL SOLOMON - Primarul Craiovei rămâne în arest

Curtea de Apel Piteşti a respins vineri (14 mai 2010) recursul depus de avocaţii primarului suspendat al Craiovei, Antonie Solomon, faţă de menţinerea măsurii arestării preventive dispuse de Tribunalul Argeş, astfel încât edilul-şef suspendat al Băniei va rămâne în arest.

Primul termen al procesului în care este judecat pentru fapte de corupţie primarul suspendat al Craiovei, Antonie Solomon, a fost amânat marţi (11 mai 2010), după ce unul dintre inculpaţii din dosar nu a avut avocat. Atunci, magistraţii au decis şi menţinerea măsurii arestării preventive faţă de Antonie Solomon. Instanţa a stabilit un nou termen pentru data de 8 iunie. Solomon a fost trimis în judecată pentru luare de mită în formă continuată şi fals intelectual săvârşit în legătură directă cu o infracţiune de corupţie.

vineri, 14 mai 2010

De ce tace Nicoleta Miulescu?

De ce tace Nicoleta Miulescu, secretarul Primăriei Craiova? Semnătura sa se regăseşte pe autorizaţia de construcţie pentru care, după cum susţin procurorii în rechizitoriul înaintat instanţei, primarul Craiovei, Antonie Solomon, ar fi primit mită. Alături de primar şi secretarul Primăriei Craiova a semnat şi arhitectul-şef de atunci, Daniel Mărculescu, citat în calitate de martor în dosarul Solomon. Ambii nu au invocat presiuni din partea lui Solomon sau a altei persoane pentru a semna documentul. O întrebare firească: de ce respectivii nu sunt în boxa acuzaţilor alături de primar?

Dacă fostul arhitect-şef al Craiovei a ridicat din umeri în faţa procurorilor şi a invocat necunoaşterea situaţiei, de parcă nu ar fi fost îndeajuns să citească presa, în care chiar primarul se jura că nu va elibera autorizaţia de construcţie pentru hypermarketul lui Penescu, cealaltă persoană lezează grav bunul-simţ public. O simplă lectura a rechizitoriului pune sub semnul întrebării cel puţin probitatea morală (celelalte aspecte juridice urmând a le stabili tot procurorii) a Nicoletei Miulescu, care se plasează dincolo de interesul public în raport nu doar cu subordonaţii din instituţia pe care o reprezintă, ci şi cu cetăţenii Craiovei. Este adevărat că secretarul Primăriei nu are calitatea de ales prin vot direct de către cetăţeni, însă raporturile sale atât cu consilierii locali, cât şi cu contribuabilii implică nu doar probitate profesională, ci şi o prestaţie publică onorabilă. Oricine a aflat că Nicoleta Miulescu s-a folosit de un certificat medical pentru a nu se supune testului poligraf înţelege că aceasta şi-a pierdut ambele calităţi amintite anterior. Din paginile 68 şi 69 ale rechizitoriului aflăm că procurorii susţin că, iniţial, Miulescu a acceptat, formal, să se supună unui test la detectorul de minciuni, pentru ca a doua zi să aducă un certificat medical din care reiese, surprinzător, că nu poate face respectivul test. În ciuda acestei “abilităţi juridice”, oricine îşi poate da seama de cinstea “doamnei de fier” din Primăria Craiova. Brusc, imediat după ce a explodat cazul Solomon şi au descins în Craiova procurorii de la DNA Piteşti, şi-a căutat de sănătate şi secretarul Primăriei, intrând într-un concediu medical...

Cea care îşi impune mai de fiecare dată autoritatea prin ridicarea tonului şi remarci deplasate la adresa consilierilor locali, protejată de primar, recurge acum la tertipuri discutabile şi aruncă, prin astfel de gesturi, o umbră asupra instituţiei pe care o reprezintă încă. Iată un fragment mai mult decât elocvent din rechizitoriu: “Martora N. M., secretarul Primăriei Municipiului Craiova, cea care a semnat şi autorizaţia de construcţie a H. P., deşi a acceptat testarea, în vederea detectării comportamentului simulat, este indubitabil faptul că a fost o acceptare formală, deoarece a doua zi după ce a acceptat şi urma să fie supusă testării a prezentat un certificat medical întocmit în preziua testării, din care rezultau afecţiuni care împiedicau efectuarea testării psihologice.”

O atitudine duplicitară, jenantă, care mă scuteşte de alte comentarii la adresa unui funcţionar plătit şi din impozitele pe care le plătesc. Aşadar, de ce tace Nicoleta Miulescu, cea care a semnat alături de primar. Guralivă, aşa cum o ştie o lume întreagă, mai că ne-am fi aşteptat să protesteze alături de salariaţii Primăriei Craiova sau să facă necesarele declaraţii aşteptate de opinia publică. Este adevărat, nu ne-am aşteptat să demisioneze din funcţie după acest scandal, însă ar fi fost un gest de onoare, unul “bărbătesc”, după cum ştiu că-i place să i se spună. Nu a fost cazul…
(14.04.2010)

Craiova, pe mâini bune…

O publicaţie centrală a lansat un concurs inedit, menit a pune în lumină atractivitatea diverselor oraşe prin exploatarea patriotismului local. Oraşul de vis sau ceva asemănător. Mai mult, o manevră de marketing, prin care gazeta respectivă încearcă să atragă cititori şi să-i fidelizeze prin urmărirea unui aşa-zis concurs. Cu ajutorul internetului, voturile se adună mai repede pentru oraşele care au grupuri de internauţi mai numeroase. Subiectivi, cei care votează o fac în proporţie covârşitoare pentru localităţile natale sau cele în care s-au stabilit recent. Nimic nou şi niciun folos pentru audienţa publicaţiei respective, aflată într-un declin continuu de când laudă, fără discernământ, orice gest al puterii. După un start apatic, a venit şi rândul Craiovei să urce în respectivul clasament. Pe site-urile de socializare se promovează anunţul prin care craiovenii sunt îndemnaţi să voteze pentru ca oraşul lor să nu rămână de căruţă. Până în acel moment, Cetatea Băniei ocupa penultimul loc, unul retrogradabil…

Am intrat în joc şi am votat pentru Craiova. Recunosc, am fost subiectiv. Nu cred deloc în pseudocercetări de marketing sau în simple clasamente alcătuite în afara oricăror norme sociologice şi lăsate la hazardul spaţiului virtual. Totuşi, m-am întrebat dacă locul Craiovei este spre vârful clasamentului sau, aşa cum spuneam, la retrogradare. Mărturisesc, aş fi curios să aflu opinia craiovenilor despre oraşul lor. S-o luăm pe categorii şi capitole. Ce notă daţi funcţionarilor? Cum vi se pare siguranţa pe străzi în toate cartierele şi indiferent de oră? Notaţi de la 1 la 10 nivelul de corupţie al celor aleşi (nu doar primar, ci şi consilierii locali)! Cât de mulţumiţi sunteţi de alimentarea cu apă? Dar de transportul public? În ce măsură credeţi că este rezolvată problema câinilor vagabonzi? Cât de oportune sunt investiţiile din banii publici? Ce notă daţi acelora care au amanetat bugetul local prin împrumuturi costisitoare? În ce grad apreciaţi eforturile pentru atragerea de investitori şi crearea de locuri de muncă? Sunteţi mulţumiţi de degradarea continuă a centrului istoric? În sfârşit, atât de multe întrebări şi răspunsuri pe care le consider mai mult decât necesare, dacă vrem să vedem limpede unde ne aflăm. Oraşul de vis?

Mă tem că mulţi dintre cei care au condus Craiova nu au avut niciun plan realist de dezvoltare a oraşului, iar când spun acest lucru, mă refer la toţi cei 20 de ani scurşi după decembrie 1989. Dacă facem un exerciţiu de sinceritate, vom răspunde la întrebările de mai sus sau poate şi la altele. Dacă nu, preferând să colorăm realitatea şi să ne minţim singuri, ne putem aduna la un festival cu mici şi bere, eventual cu Enceanu şi Mâţu cântând despre oraşul-oraşelor, aflat încă pe mâini bune…
(12.05.2010)

Ford. O stradă... nu şi autostradă!

Cel mai important eveniment economic al anului trecut din Craiova a fost lansarea producţiei Ford. Ceea ce părea doar o lovitură de imagine s-a dovedit a fi începutul unei poveşti frumoase. Cu sinceritate, trebuie să spun că noi avem rolul secund în această poveste, investitorii fiind, până în prezent, cei care au mişcat lucrurile din loc. Sosiţi pe un tărâm în care nimic nu mai pare că funcţionează, cu marile platforme industriale încremenite în stadiul de până în 1990 şi cu falimentul drept singura variantă de viitor, americanii s-au mişcat în direcţia pe care au menţionat-o în contract.

Combinatul Chimic va sucomba, Electroputere a devenit important doar din punct de vedere imobiliar, în timp ce fabrica de avioane produce doar privatizări eşuate. Nici restul unităţilor mari nu stau mai bine. De-a lungul celor 20 de ani, că tot n-am scăpat de bilanţul cu pricina, aproape toţi potenţialii investitori au fost respinşi de cârdăşia satrapilor locali. Cine n-a cotizat suficient sau cine n-a intrat în combinaţie cu ei, variantă în care veneticul era tras pe sfoară şi alungat din Craiova, nici vorbă să fie lăsat să bage bani în moştenirea economică din perioada ceauşistă. Poate că, date fiind implicaţiile mondiale ale falimentului Daewoo, investiţia Ford nu a avut soarta celorlalte încercări din trecut. Repet, în ciuda muşchilor umflaţi ai politicienilor (în peisaj a apărut chiar şi Mişu Voicu, unul care a avut o contribuţie egală cu aceea a maidanezilor la atragerea turiştilor în Bănie), lucrurile au mers bine datorită partenerilor. Ba chiar pot spune că noi nu am făcut decât să punem piedici. Nu neapărat din răutate, cât din cauza prostiei tradiţionale!

Reluând o mai veche propunere a sa, consilierul craiovean Lucian Mincu încearcă să-şi determine colegii să voteze un proiect de hotărâre de Consiliu Local prin care o parte a străzii Caracal să primească noua denumire de Henry Ford (1863 - 1947). Este un gest de curtoazie, firav în raport cu importanţa investiţiei Ford. Sigur, se vor găsi mulţi să cârcotească în legătură cu facilităţile, preţul de achiziţie al acţiunilor Daewoo sau cu garanţiile oferite de statul român. Numai că rebotezarea unei porţiuni din strada Caracal nu compensează nici pe departe abandonarea proiectului drumului expres, necesar transportării viitoarelor autoturisme produse la fabrica din Bănie, şi promisiunea vagă că, în viitor, se va construi o autostradă Craiova - Bucureşti!

Vă invit să daţi un pronostic privind dare în folosinţă a primului kilometru din autostrada promisă de ministrul Berceanu. Am făcut acest exerciţiu de imaginaţie şi mi-am dat seama că n-am motive să fiu optimist. Cine ştie, poate că va deveni Dunărea o rută de transport pentru producţia Ford. Dar aceasta este deja o altă poveste... Una foarte urâtă, cu un singur beneficiar, iar acesta nu va fi statul, ci “mogulul bun”.
(25.01.2010)

Craiova, o zdreanţă?

Imaginea Craiovei este făcută zob. Din nefericire, nu cred că exagerez. Primarul Antonie Solomon este arestat preventiv sub acuzaţia de luare de mită, fals şi uz de fals. În stradă, sute de oameni au protestat, îmbrăcând manifestaţia sub forma unei solidarităţi de masă cu primarul care a realizat lucruri importante pentru oraşul său. La Leamna, în biserica ridicată de Antonie Solomon se fac slujbe pentru cel pe care localnicii nu şi-l pot imagina condamnat. Relatările în mass-media centrale sunt, de cele mai multe ori, ca o bâtă aplicată peste picioarele craiovenilor. Suntem priviţi ca un oraş potrivit pentru a fi transformat într-o puşcărie colectivă, împărţită pe celule încăpătoare pentru clanurile de romi violenţi, interlopi, funcţionari, judecători şi, nu în ultimul rând, jurnalişti. În presa centrală, Craiova este un cuvânt sinonim cu administraţia mafiotizată de la vârf până la cel mai mărunt funcţionar şi de oraş controlat de clanuri. Evident, în varianta prezentată de aceşti băieţi “obiectivi”, Cetatea Băniei a devenit capitala crimei organizate. Nu se mai ţine cont de prezumţia de nevinovăţie şi, cu acelaşi aplomb, primarul Solomon este considerat dinainte un corupt care trebuie să zacă în închisoare. Chiar şi Mircia Gutău, fostul primar al Râmnicului Vâlcea, condamnat pentru luare de mită, pare un îngeraş pe lângă Antonie Solomon. Cam acestea sunt nuanţele tabloului confecţionat la repezeală pentru Craiova. Credeţi că redă realitatea sau nu?

Îmi asum şi îmi recunosc subiectivitatea de fiecare dată când scriu despre Craiova. Dar încerc să păstrez echilibrul şi să văd dacă dracu’ din bătătură este atât de negru pe cât ni se tot spune că e. Fără a avea accente patriotarde sau patetice şi încercând să nu fiu nici acuzator sau avocat din oficiu, nu pot să nu observ că ni se aplică un şablon pe care nici nu ni se dă voie să-l contestăm. Cu ce sunt interlopii din Bucureşti din Constanţa sau din alte “capitale ale crimei organizate” mai blânzi sau mai puţin periculoşi decât cei din Craiova? Nu cumva aceasta este realitatea din întreaga ţară, cu o justiţie incapabilă să reacţioneze împotriva reţelelor de mafioţi şi împotriva funcţionarilor hrăpăreţi? Este uşor să ridici din umeri şi să spui că “nici alţii nu sunt mai breji”, dar, din nou, mă tem că acesta este adevărul.

Am scris de nenumărate ori despre impotenţa justiţiei cancerigene din Craiova şi i-am zugrăvit în fel şi chip pe politicienii locali pentru a nu fi bănuit de partizanat sau de comentarii edulcorate. Unde am ajuns şi cât de mult preţ punem pe mândria noastră de olteni? Simplă fudulie, nesusţinută de fapte, vor spune mulţi cârcotaşi. Uneori mi se pare injust tratamentul arogant al bucureştenilor. Îmi reamintesc episoadele cu bătăuşii lui Becali fugărindu-i prin intersecţii pe hoţii de maşini, scene similare petrecându-se şi în alte oraşe mioritice, dar nu am tentaţia de a spune că bucureştenii se împart în două categorii - mafioţi şi indivizi corupţi. Mă rog, nu mă linişteşte nici pe departe că situaţia generală e aşa cum e. Mă doare doar că suntem toţi aruncaţi în mocirlă. A ajuns Craiova o zdreanţă la picioarele interlopilor şi a corupţilor?
(10.03.2010)