Electro-Mall… brandul neputinţei

De ce nu au venit investitori serioşi în Craiova şi de ce oamenii de afaceri cu potenţă au încă rezerve foarte mari când vine vorba de Cetatea Banilor? Mai bine spus, de ce fug afaceriştii de administraţia acestui municipiu şi de întreg complexul de factori care fac sau nu un mediu propice dezvoltării afacerilor?

Cazul Ford este singular şi nu vreau să repet ceea ce am scris legat de această situaţie de privatizare fericită. Celelalte au fost ţepe ordinare, îndelung aranjate, pentru ca nişte şmecheri puşi să le administreze să-şi umple buzunarele. Unii dintre ei, după ce au manageriat în pierdere an după an, au beneficiat cu adevărat de “privatizări” după ce statul, cu o întârziere criminală, a consimţit că trebuie să scape de cadavrele economice. Alţii, mai descurcăreţi, au devenit chiar proprietarii lor, ajutaţi de politicieni care sunt capabili să-şi vândă şi mama dacă iese banu’. Nu mă număr printre nostalgicii “Epocii de Aur” şi nici nu cred că platforma industrială din vestul oraşului ar mai fi putut reprezenta ceea ce a reprezentat până în 1989. Însă încremenirea în starea de semifaliment a fost premeditată. Luaţi fiecare unitate industrială în parte şi analizaţi istoria ei. Nimic nu a fost întâmplător.

În urmă cu câteva luni, viceprimarul Mărinică Dincă anunţa, cu o efuziune infantilă, că în Craiova se va mai construi un mall, chiar la Electroputere. Adică, după alte două construcţii începute şi îngheţate în diverse stadii, plus alta rămasă la stadiul de proiect, încă un mall va fi ridicat în Cetatea Banilor. Dincolo de ineditul anunţ, a fost prima confirmare a faptului că ani buni nu s-a vorbit în van şi că gura târgului avea dreptate: cea mai importantă şi cea mai cunoscută unitate industrială din Craiova a ajuns o afacere imobiliară de proporţii. Aşa-zisa privatizare de succes a Uzinei Electroputere Craiova îşi arată adevărata faţă. Ni se spune că se vor genera cam trei mii de locuri de muncă şi asta ar trebui să ne bucure, de parcă nu ne aducem aminte că în respectiva unitate munceau zeci de mii de români. Fluturând datoriile acumulate în atâţia ani de management găunos, ni se spune că valorificarea terenurilor şi a halelor este singura soluţie. Aşa o fi, că nimic nu ne mai miră în ţara care deja se confundă cu o mare grădină a tuturor posibilităţilor…

Cât despre dezvoltatorii mallului de la Electroputere, numai de bine. Vor genera locuri de muncă şi vor folosi un spaţiu abandonat, revitalizând un întreg cartier. Sper să reuşească acolo unde alţi investitori s-au blocat. Este o dovadă de curaj în aceste vremuri de criză.

Craiova este singurul mare oraş din România care nu are cu adevărat un complex comercial de mari dimensiuni. Acest lucru spune totul despre cât de bine gestionată a fost Craiova. Moştenirea Solomon nu o reprezintă doar fântânile amuţite, pavarea unei suprafeţe aberant de mare din Lunca Jiului sau cheltuielile absurde făcute ba pe infochioşcuri niciodată folosite, ba pe asfaltat găurile făcute de Hidroconstrucţia sau alţi săpători de şanţuri. Măsura neputinţei, un adevărat brand al administraţiei locale, este arătată de faptul că tocmai o mare unitate industrială a fost aleasă pentru a găzdui locul de relaxare dar în care altădată trudeau zeci de mii de muncitori. Paradoxal, ne vom distra mai mult, dar nu ne merge mai bine.
 
Hai, să trăiţi… frumos!

Decizia politrucului: cvartetul cu trei artişti

Ce să mai înţelegi din deciziile absurde pe care, în numele celor pe care pretind că-i reprezintă, le iau la repezeală cei aflaţi la putere? Stilul “la repezeală” pare a fi singurul mod de a gestiona o situaţie din ce în ce mai complicată. Austeritatea bugetară a devenit mai mult un slogan utilizat pentru a săvârşi mojicii în spatele său. Pe de o parte, protejaţii de partid sunt pitulaţi în funcţii mult mai bănoase decât cele pe care aparent sunt obligaţi să le părăsească. Cazul secretarilor de stat unşi consilieri pe la diverse cabinete ministeriale spune aproape totul despre iresponsabilitatea guvernanţilor. La nivel local, mişcările au fost asemănătoare, ba chiar s-a pervertit într-un mod mult mai parşiv, trecându-se la eliminarea adversarilor politici din structurile administrative, folosind aceleaşi argumente ale austerităţii. Carnetul de partid a devenit un soi de garanţie a locului de muncă la stat, însă nici acesta nu este, de multe ori, eficient fără sfânta şpagă.

Dar dacă, în numele acelei austerităţi care pentru unii înseamnă încă o ocazie de a se căpătui, multe instituţii sunt mutilate? După vreo două decenii în care s-a vorbit doar despre reformă, dar s-a făcut ceea ce au vrut guvernanţii, a venit peste noi un alt soi de “reformă”, cea pe care o impune sărăcia bugetară. Triste vremuri! Se dărâmă teatre, dar se deschid covrigării şi shaormerii. În Craiova, ca mai peste tot, cele mai afectate de reducerile e personal, impuse printr-un act controversat, vor fi Teatrul de Operă şi Operetă "Elena Teodorini" şi Teatrul “Colibri”, două dintre instituţiile pe care ne place să le numim embleme culturale. La fel se petrec lucrurile şi în alte mari oraşe. Ce mai poţi spune când vezi că în jurul tău distrug alţii care nici măcar nu au dimensiunea răului pe care-l fac?

Frenezia cu care se distrug instituţii de cultură prestigioase aminteşte de forţa nivelatoare a comunismului şi a nazismului. Pare o exagerare, dar, pe fond, efectele sunt aidoma. Lipseşte, aparent, acel suport doctrinar, în numele căruia se intră cu buldozerul spre un alt tip de cultură. Acum avem de-a face cu o cultură născută din puţin, din lipsuri şi din ciuntiri financiare. Afectată nu este doar structura instituţiilor, care se vor reface extrem de greu şi vor necesita ani de căutări, ci şi fiinţa neamului românesc. Nu este deloc prea mult spus şi nici nu încerc să stârnesc empatia cititorilor pentru cei care, plătiţi ruşinos de puţin, încă mai rezistă pe scenă.

Ce poţi să zici când ţi se spune că un cor trebuie să fie redus cu un număr de interpreţi? Vine un trepăduş politic şi-ţi spune că şi cvartetul trebuie redus, din cauza austerităţii, şi e musai să-i execuţi ordinul, nu-i aşa? Doar ca să-şi salveze politrucul nişte rubedenii pitite ca funcţionari prin Primărie, tăietori de frunze bugetari, ca şi “şeful lor”, pe care cuvântul “cultură” nu-i duce cu gândul decât la cartofi sau la rapiţă. Urâte timpuri ne este dat să trăim. Trist!

Ofertă de sezon pentru craioveni: duşuri reci de la Primărie !

După o lungă serie de întreruperi în furnizarea apei potabile, craiovenilor li se pregăteşte o nouă surpriză: restricţie la apă caldă. Timp de cinci zile, vom rămâne fără apă caldă. Multe mulţumiri inteligenţilor din Primăria Craiova care, arătând că nu le pasă de noi, nu au impus ca anumite revizii să se facă doar pe parcursul câtorva ore din zi sau chiar noaptea...

Complexul Energetic Craiova a anunţat că va efectua revizia anuală a reţelei de agent primar. Astfel, în perioada 25 iulie, ora 24 - 30 iulie, ora 24, va fi sistată furnizarea către toţi locuitorii deserviţi de punctele termice din oraş. În paralel, băieţii deştepţi de la Hidroelectrica vor lăsa Craiova pe uscat joia viitoare, norocoşii vor fi doar din puţinele cartiere care, de această dată, nu vor fi nevoiţi să se spele din apa strânsă în bidoane...

Universitatea Craiova, lovită de incompetenţă, ură şi prostie de Primărie

Încercarea readucerii echipei Universitatea în Craiova pare a fi cea mai mare încercare pentru cei aşezaţi în fruntea administraţiei locale. Primarul suspendat al Craiovei a fost orbit de ura sa împotriva lui Adrian Mititelu, pornirile sale revanşarde fiind alimentate de liota de “amici” care roiau în jurul său, care mai de care mai interesat să toarne în urechea stăpânului venin, doar pentru a îi merge lui bine. Dar cum de la Antonie Solomon nu putem avea pretenţii, deoarece omul este în arest, cu multe alte probleme pe cap şi cu şi mai mulţi “tovarăşi” care vor să-l înfunde pentru o perioadă foarte lungă, trebuie să ne uităm spre cei care vin.

Nu-i aşa, destui au spus că viceprimarii Dincă şi Sas (primul fiind desemnat să preia atribuţiile de primar în absenţa lui Solomon) reprezintă noul val care nu poartă povara unor resentimente sau nu au pe umeri presiunea unor grupări care să le condiţioneze orice decizie în raport cu echipa finanţată de Adrian Mititelu. Nimic mai fals! Fără să o fac publică, mi-am exprimat opinia că Mărinică Dincă sau Teodor Sas nu au nici competenţa, nici dorinţa şi, mai ales, nici curajul de a lua o decizie firească într-un moment în care din partea celor care conduc clubul alb-albastru se trecuse peste orice orgoliu şi, după cum s-a văzut, exista maximum de disponibilitate spre concesii financiare. Din păcate, aşa cum s-a văzut, mâna întinsă a rămas în aer, conducerea Primăriei Craiova invocând scuze ridicole. “Noi am vrea, dar nu putem din cauza legilor”, sună ca un banc prost, silabisit de doi băieţi paraşutaţi în scaune prea importante pentru capacităţile lor manageriale.

Condiţiile revenirii echipei în oraşul căruia i-a făcut şi-i face atâta cinste erau rezonabile. Delegaţia alcătuită din prof. univ. Corneliu Stroe, Gheorghiţă Geolgău şi Lucian Mitu nu a făcut altceva decât să arate marile restanţe ale municipalităţii nu doar faţă de echipa de fotbal, ci chiar în raport cu contribuabilii. Câteva dintre cerinţele Universităţii sunt jenante chiar pentru instituţia care este obligată prin lege să rezolve problemele ridicate de conducerea Universităţii. Igienizarea toaletelor, gardul împrejmuitor sau înlocuirea scaunelor deteriorate sau a celor lipsă sunt lucruri de care nişte pretinşi buni gospodari ar trebui să se preocupe şi să le rezolve prioritar. Oricum, halul în care a fost adus Stadionul “Ion Oblemenco”, ignorat atât de Solomon, cât şi de Mărinică Dincă, arată că numele fostului mare fotbalist este batjocorit de “edili”. Să mai avem pretenţii să se schimbe atitudinea faţă de sport, faţă de spectatori sau faţă de Universitatea?

Mă tem că dispreţul faţă de Craiova este atât de pătruns în fibra acestui grup care a pus mâna pe Primărie încât speranţele nu au un suport real, iar încercările de a ajunge la un dialog concludent sunt compromise de interese oculte, născute de grupurile care se simt protejate de situaţia în care Universitatea joacă altundeva decât acolo unde a făcut istorie. Noul sezon va debuta pentru cea mai iubită echipă din România cu un adversar în plus, însă nu este pentru prima dată, obişnuiţi deja cu răul pe care unii, care se vor “de-ai noştri”, mereu ni-l pregătesc.

Mărinică Dincă, viceprimarul Craiovei, are obligaţia de a dezvălui sursa unei finanţări controversate!

O scrisoare semnată de viceprimarul Mărinică Dincă, document asumat în numele Instituţiei Primarului Municipiului Craiova şi însoţit de sigla instituţiei amintite, a fost recent distribuită în cutiile poştale. Respectiva scrisoare se doreşte a fi o modalitate de informare asupra “proiectelor de dezvoltare a oraşului şi asupra modului în care sunt cheltuiţi banii”. Cuprinsul aşa-zisei informări este lapidar, conţinând informaţii deja făcute publice de mass-media locale sau de diverşi reprezentanţi ai instituţiei amintite, aşadar oportunitatea acţiunii este cel puţin discutabilă.
Constatăm că documentul respectiv are, la final, o menţiune care stârneşte suspiciuni cu privire la adevăratele intenţii ale domnului viceprimar, persoană care a preluat pentru o perioadă determinată atribuţiile primarului Antonie Solomon: “Costurile tipăririi şi distribuirii acestui material nu sunt suportate din bugetul local”.

În mod normal, viceprimarul ar fi trebuit să precizeze sursa banilor utilizaţi în această acţiune publică, pentru a înlătura orice suspiciune şi pentru a nu lăsa loc de speculaţii. În schimb, în mod curios, domnul Mărinică spune doar că nu au fost folosiţi bani din bugetul local. De unde provin banii prin care Instituţia Primarului Municipiului Craiova îi informează pe contribuabili asupra activităţii curente?

Considerăm demersul viceprimarului Mărinică inoportun şi hazardat, menit să distragă atenţia contribuabililor craioveni de la modul în care sunt risipiţi banii publici, mai ales în contextul în care primarul Municipiului Craiova este judecat în stare de arest pentru fapte de corupţie, planând suspiciuni asupra implicării în cazul respectiv a mai multor funcţionari din cadrul instituţiei.

Atragem atenţia că, până în prezent, Primăria Craiova a ocolit organizarea unor dezbateri reale a celor mai importante probleme ale municipiului, fapt reclamat şi de alte ONG-uri şi numeroşi cetăţeni.

Cerem cu insistenţă oprirea acestui demers propagandistic, un surogat al aşa-zisei informări publice, demagogic şi aparent ilegal, precum şi autosesizarea organelor abilitate, prin care să se stabilească sursa fondurilor prin care s-au făcut atât tipărirea, cât şi distribuirea respectivei “scrisori”!
Mihai Firică, director executiv Asociaţia Euro-Agora Craiova