Sunt craiovean, ceea ce nu este deloc simplu...

Sunt craiovean, ceea ce nu este deloc simplu...

marți, 29 martie 2011

Nişte firme, nişte băieţi…

Inceperea lucrărilor la pasajul suprateran de la Kilometrul 0 al Craiovei a promovat tot atât haos în urbe cât ar fi stârnit un tsunami. Norocul nostru este că Jiul stă potolit în matca sa, însă ghinionul provine tot de la nefericita administraţie locală. Cum primarul Solomon are interdicţie să-şi reocupe funcţia, un avocat tinerel este forţat, în calitate de viceprimar, să gestioneze proiecte cu mult mai mari decât poate duce. Cu toată simpatia pe care o am (încă) pentru Mărinică Dincă, nu pot să nu remarc stilul arogant şi defectuos cu care abordează orice subiect, ca şi cum ar fi mereu surprins cu un minut înaintea plecării.

Mărinică improvizează neinspirat, lipsindu-i orice brumă de experienţă, şi nu are în preajma sa măcar un om competent, cu pregătire în domeniile care-i sunt străine viceprimarului. Nu este ajutat nici de ciracii de partid, pe care i-a propulsat în funcţii de directori pe la regiile autonome din subordine, cei de la RAT Craiova fiind specializaţi în lucrul de mântuială şi tratarea “la mişto” a călătorilor. Nici după blocarea arterelor centrale şi modificarea traseelor respectivii nu au fost capabili să comunice eficient care sunt noile rute, ba chiar au schimbat modificarea după primele zile. De, ce să spună şi ei, că doar lucrările i-au luat prin surprindere…

Mai mult decât atât, arterele folosite pentru noile trasee nu au fost pregătite corespunzător. Măcar se puteau astupa gropile apărute pe parcursul iernii trecute, un alt lucru de bun-simţ, pentru ca mai apoi să deviezi circulaţia autobuzelor. Nu s-a făcut nici acest lucru, şi acum se circulă prost, inclusiv din pricina slalomului pe care şoferii sunt obligaţi să-l facă pentru a acoperi craterele. Sunt câteva decizii pe care viceprimarul cu atribuţii de primar nu le-a luat şi nici nu a supravegheat ca lucrările să debuteze corespunzător. Repet, nu este vina sa, ci doar conjunctura politică, din cauza căreia doi băieţi de partid au fost împinşi în scaune prea înalte, de viceprimari ai Craiovei.

Haosul este un mod de lucru în Craiova. Să ne amintim cum s-au derulat lucrările în cazul reabilitării centrului municipiului, când sume enorme au fost alocate peste bugetul iniţial. Nu că ne-am fi aşteptat ca procurorii să declanşeze o investigaţie în urma informaţiilor apărute în presă, însă era de dorit să nu se repete poveştile în cazul altor licitaţii cu dedicaţie. Ştim cum va arăta scenariul: termenele de execuţie vor fi prelungite din cauza unor lucrări mai complexe decât se calculaseră, ba chiar şi vremea nefavorabilă…

Nu ne iluzionăm că se vor petrece minuni şi nici nu suntem atât de răi încât să vedem totul în negru.

Ştim doar că nişte firme şi nişte băieţi, unii fără experienţă, iar alţii doar deştepţi, îşi vor umple buzunarele şi se vor face senini că plouă. Cetăţeanul este îndemnat să rabde toate deciziile inepte care sunt luate în numele interesului public şi, nu-i aşa, pentru un viitor european al Craiovei. Nu zău, nu aţi vrea voi, măi băieţi, să luăm rând pe rând toate licitaţiile şi toate lucrările făcute de mântuială pentru a vedea unde sunt bubele? Uite că a venit vremea s-o facem şi pe asta!

luni, 21 martie 2011

Cine stinge lumina în Craiova?

Arhitectul-şef al Craiovei, Mircea Diaconescu, a demisionat... Cică are nişte chestii personale de rezolvat...

De mai bine de un an, primarul Antonie Solomon are probleme cu legea, fiind ba arestat, ba are interdicţie de a reocupa funcţia în exerciţiul căreia ar fi comis presupusa faptă!
În locul său a fost instalat un tinerel care n-a mai condus nimic la viaţa lui, în vreme ce viceprimarul secund are tot experienţă zero. Unul avocat, celălalt medic... Au doar spate politic şi cam atât. Tinereţa lor aduce mai mult cu o pubertate într-ale administraţiei. Efectele sunt vizibile chiar dacă am fi îngăduitori cu nepriceperea lor.

Jocurile în Primăria Craiova sunt făcute de Nicolata Miulescu, secretarul acoperit care, ca o curiozitate rămasă neelucidată, nu a putut fi supusă testului cu detectorul de minciuni din motive medicale...

Un mare municipiu al României pare a fi condus la mişto, având o administraţie improvizată, decimată de justiţie şi de probleme "personale" apărute din senin.

Ultimul care va pleca din această administraţie bezmetică este rugat să stingă lumina!

marți, 15 martie 2011

«Copacul cu îngeri» - Nicolae Jinga


Nicolae Jinga este un scriitor înzestrat nu doar cu sensibilitatea aparte a poetului, ci şi cu harul de povestitor. Atent la detalii, mereu dispus să prelucreze în retorte invizibile acele elemente care dau substanţă zilei, acest scriitor face parte din tagma celor aleşi să ducă pe umeri povara celorlalţi (mulţi), care ignoră farmecul ascuns al lucrurilor.

Cititorul neavizat va descoperi cu uimire în cartea “Copacul cu îngeri” , semnată de Nicolae Jinga, acel tip de literatură pe care simte că-l poartă cu sine. Cred că există o sumedenie de situaţii în care, marcaţi de o experienţă de viaţă, suntem frustraţi că nu putem exprima în scris sau prin viu grai acele stări. Nicolae Jinga reuşeşte de fiecare dată să redea, expresiv şi ludic, frumuseţea detaliului şi a străfulgerării de-o clipă.

Preot trăitor în Orşova, el are o carieră de scriitor recunoscută de confraţi, dar nu atât de mult reflectată de critica literară. De vină să fie provincia şi toate neajunsurile iluzionare ale acestei situări în raport cu “centrul” sau discreţia şi modestia autorului? Nu ştiu să dau un răspuns cert. Probabil că ambele, însă cu siguranţă că nu calitatea scrisului său, prestigioasele edituri la care a publicat opt cărţi, calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România, precum şi premiile literare fiind o certificare a artei sale. În ultimă instanţă, poate că recunoaşterea trebuie să vină, în primul rând, de la cititori, iar acest semn l-a primit Nicolae Jinga din plin.

Într-un format elegant, aşa cum sunt cărţile publicate de editura timişoreană Brumar, “Copacul cu îngeri” cuprinde confesiunile unui martor al vieţii, un zugrav împătimit de nuanţe şi semnificaţii ale gesturilor aparent banale ale celorlalţi. Nimic nu pare a scăpa observatorului închis în turnul său. Memorabil este “Tricoul cu numărul 7”, un fragment savuros despre pasiunea ascunsă a preotului care înscrie goluri antologice doar în visul său de fotbalist sud-american.

Pentru a nu lungi vorba, las prezentarea pe care chiar editura Brumar o lansează drept argument: “Cartea de eseuri a părintelui Nicolae Jinga este densă, scrisă cu intensitate şi la vedere, plină de informaţii culturale, topite în mărturisiri care mai de care mai spectaculoase. Copacul cu îngeri este cartea unui preot-scriitor care se spovedeşte.” Iar cu o astfel de recomandare sintetică sunt convins că am stârnit interesul publicului pentru a căuta atât această lucrare plină de originalitate, dar şi întâlnirea savuroasă cu un preot-scriitor de pe meleaguri olteneşti.

duminică, 6 martie 2011

Să se reformeze, primesc, dar să nu se schimbe…

Democrat-liberalii au ratat şansa de a se schimba radical. Au făcut-o fără regrete, ba chiar aş putea spune că grupul reformiştilor a bătut în retragere cu o lejeritate surprinzătoare. Păcat, pentru că modificările statutului PDL propuse de Monica Macovei ar fi putut transforma această formaţiune într-una imaculată, cel puţin pe hârtie. De ce nu s-a impus gruparea reformistă la Consiliul Naţional de Coordonare al PDL şi, în condiţiile în care este evident că partidul rămâne sub controlul unor găşti care-i protejează pe cei suspectaţi de încălcarea legii, de ce nu au demisionat cei aparent înfrânţi? Monica Macovei şi ceilalţi ar fi putut folosi chiar acest moment pentru a anunţa constituirea unei noi formaţiuni politice. De ce nu s-au petrecut aceste lucruri?

PDL aplică un pragmatism similar cu cel al PSD, PNL, UDMR, PC… Pur şi simplu nu te poţi lipsi de aspiratori de voturi precum Falcă, Solomon, Ridzi, Păsat, Pinalty sau alţii ca ei. Toţi aceştia ştiu să aducă voturi prin utilizarea banului public, să întindă la maxim relaţiile cu indivizi şi grupări din zone obscure ale societăţii. Fără ei şi fondurile extrase din bugetul statului nu s-ar putea asigura succesul electoral. Cine îşi imaginează că Vasile Blaga nu avea habar de ce se petrecea în structurile din subordinea sa când sute de poliţişti şi vameşi sunt ridicaţi cu elicopterele şi depuşi direct în arest? Cum rămâne cu lupta din interior a grupării reformiste, când tocmai Blaga va face jocurile în partid, anunţându-se chiar o distanţare de Traian Băsescu?

PDL nu este cu nimic mai bun sau mai curat decât formaţiunile din USL. Mai ieri tunau şi fulgerau propagandiştii portocalii împotriva corupţilor din PSD, enumerându-i pe toţi dalmaţienii din partidul cu trei trandafiri, Şerban Mihăilescu (Miki Şpagă) fiind nelipsit din respectiva listă a ruşinii. După ce Miki Şpagă a sărit pârleazul la UNPR, a devenit frecventabil, bun de luat de după umeri la poza de grup de la finalul ceremoniei de oficializare a taberei puterii. Mi-ar fi plăcut s-o aud pe Monica Macovei cum denunţă înfrăţirea cu un individ judecat pentru acte de corupţie sau măcar să-l văd pe Sever Voinescu mai rezervat în privinţa asumării unei majorităţi alcătuite cu suportul unor indivizi despre care chiar Traian Băsescu vorbea ca despre o mafie politică. Reformiştii au ratat şansa de a se distanţa de zona pestriţă a alianţelor pestilenţiale, preferând ambiguitatea şi compromisul călduţ în locul deciziilor radicale. Să-i rogi pe cei care au probleme cu legea să se autosuspende din partidul tău, în timp ce stai la masă cu foştii servitori penali ai lui Năstase, este chiar un tablou caragialesc, cu tuşe îngroşate.

P. S.: Dacă Gelu Vişan este un “reformist”, asumat ca atare de Cristian Preda, mă tem că starea de confuzie în care se află liderii acestei grupări este ireversibilă. Am să-l rog pe Cristian Preda să conteste acest punct de vedere, şi apoi, în eventualitatea în care va oferi argumente rezonabile, vom putea dialoga despre putreziciunea mascată de declaraţii sforăitoare.

marți, 1 martie 2011

Din ciclul “Securiştii noştri sunt mai buni decât ai lor!”

Scandalul în jurul dosarului aprinde focul mocnit din tabăra recent oficializată a opoziţiei parlamentare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să dea verdictul final în dosarul în care Dan Voiculescu a contestat verdictul de poliţie politică dat, în urmă cu cinci ani, de către CNSAS. Cum Voiculescu este cel care controlează politic PC, imaginea Uniunii Social-Liberale (USL) va avea de suferit în urma previzibilelor atacuri pe această temă din partea portocaliilor. Mai mult decât atât, dacă în mod public Dan Voiculescu va fi ştampilat de către justiţie, credibilitatea lui Crin Antonescu se va prăbuşi în interiorul PNL din pricina susţinerii necondiţionate a PC pentru realizarea Alianţa de Centrul Dreapta PNL-PC.

Greu de înţeles motivele pentru care liderul liberal a făcut un astfel de gest. Cu siguranţă că nu mulţi membri de rând ai formaţiunii pe care o conduce ar fi putut paria, în urmă cu câteva luni, că frăţia dintre cei doi politicieni va ajunge atât de departe. I-a unit chiar aşa de tare ura politică împotriva PDL şi a lui Traina Băsescu încât orice compromis să pară minor în raport cu înfrângerea “răului cel mare”?

Declaraţia care a însoţit consfinţirea protocolului dintre PNL şi PC este stupefiantă: “Eu înţeleg că domnului Cristian Preda, de pildă, sau domnului Valeriu Stoica le vine uşor să se ocupe la nesfârşit de povestea de la CNSAS a domnului Voiculescu în condiţiile în care nu au avut curaj să sufle o vorbuliţă împotriva colaboratorului Securităţii Traian Băsescu şi a altor securişti, ofiţeri cu acte în regulă din jurul lui. Dar eu nu cred că sunt condamnat, eu sau altcineva din PNL, să rămânem prizonierii acestei logici.” Adică este mai râioasă capra vecinului decât a noastră!

Declaraţia lui Antonescu a fost făcută în contextul scandalului privind trecutul celui care controlează PC şi Antenele, aruncând o umbră asupra vocaţiei de luptător împotriva comunismului chiar al partidului pe care-l conduce. M-am numărat printre cei care l-au criticat pe Crin Antonescu în situaţii în care am crezut că acesta greşeşte, după cum am apreciat oricare gest au acţiune politică a sa când am considerat că merită. Şi asta de foarte mulţi ani. Am în sprijinul meu o sumedenie de articole, ba chiar şi două cărţi de publicistă în care am publicat aceste lucruri. Chiar dacă popândăii care-i duc ţucalul şi-i suflă în urechi prostii spre beneficiul lor, sunt convins că mai devreme sau mai târziu se va convinge de propriile sale erori din prezent. Nu poţi să-l tolerezi pe Dan Voiculescu pe motiv că Traian Băsescu este un rău mai mare.

Dacă verdictul de poliţie politică va fi confirmat de către justiţie sau nu, în plan politic a te situa de partea oricărui individ bănuit (o fi văzut Antonescu filmul “Averea diavolului”?). Repet, mi-aş fi dorit ca preşedintele PNL să se delimiteze de toţi securiştii sau foştii turnători şi să fie la fel de radical ca şi în cazul Monei Muscă!