Să se reformeze, primesc, dar să nu se schimbe…

Democrat-liberalii au ratat şansa de a se schimba radical. Au făcut-o fără regrete, ba chiar aş putea spune că grupul reformiştilor a bătut în retragere cu o lejeritate surprinzătoare. Păcat, pentru că modificările statutului PDL propuse de Monica Macovei ar fi putut transforma această formaţiune într-una imaculată, cel puţin pe hârtie. De ce nu s-a impus gruparea reformistă la Consiliul Naţional de Coordonare al PDL şi, în condiţiile în care este evident că partidul rămâne sub controlul unor găşti care-i protejează pe cei suspectaţi de încălcarea legii, de ce nu au demisionat cei aparent înfrânţi? Monica Macovei şi ceilalţi ar fi putut folosi chiar acest moment pentru a anunţa constituirea unei noi formaţiuni politice. De ce nu s-au petrecut aceste lucruri?

PDL aplică un pragmatism similar cu cel al PSD, PNL, UDMR, PC… Pur şi simplu nu te poţi lipsi de aspiratori de voturi precum Falcă, Solomon, Ridzi, Păsat, Pinalty sau alţii ca ei. Toţi aceştia ştiu să aducă voturi prin utilizarea banului public, să întindă la maxim relaţiile cu indivizi şi grupări din zone obscure ale societăţii. Fără ei şi fondurile extrase din bugetul statului nu s-ar putea asigura succesul electoral. Cine îşi imaginează că Vasile Blaga nu avea habar de ce se petrecea în structurile din subordinea sa când sute de poliţişti şi vameşi sunt ridicaţi cu elicopterele şi depuşi direct în arest? Cum rămâne cu lupta din interior a grupării reformiste, când tocmai Blaga va face jocurile în partid, anunţându-se chiar o distanţare de Traian Băsescu?

PDL nu este cu nimic mai bun sau mai curat decât formaţiunile din USL. Mai ieri tunau şi fulgerau propagandiştii portocalii împotriva corupţilor din PSD, enumerându-i pe toţi dalmaţienii din partidul cu trei trandafiri, Şerban Mihăilescu (Miki Şpagă) fiind nelipsit din respectiva listă a ruşinii. După ce Miki Şpagă a sărit pârleazul la UNPR, a devenit frecventabil, bun de luat de după umeri la poza de grup de la finalul ceremoniei de oficializare a taberei puterii. Mi-ar fi plăcut s-o aud pe Monica Macovei cum denunţă înfrăţirea cu un individ judecat pentru acte de corupţie sau măcar să-l văd pe Sever Voinescu mai rezervat în privinţa asumării unei majorităţi alcătuite cu suportul unor indivizi despre care chiar Traian Băsescu vorbea ca despre o mafie politică. Reformiştii au ratat şansa de a se distanţa de zona pestriţă a alianţelor pestilenţiale, preferând ambiguitatea şi compromisul călduţ în locul deciziilor radicale. Să-i rogi pe cei care au probleme cu legea să se autosuspende din partidul tău, în timp ce stai la masă cu foştii servitori penali ai lui Năstase, este chiar un tablou caragialesc, cu tuşe îngroşate.

P. S.: Dacă Gelu Vişan este un “reformist”, asumat ca atare de Cristian Preda, mă tem că starea de confuzie în care se află liderii acestei grupări este ireversibilă. Am să-l rog pe Cristian Preda să conteste acest punct de vedere, şi apoi, în eventualitatea în care va oferi argumente rezonabile, vom putea dialoga despre putreziciunea mascată de declaraţii sforăitoare.

Un "paratrăsnet" pentru liniştea lui Băsescu

Furtuna politică provocată de disputele din PDL pentru înlăturarea din fruntea Executivului a lui Emil Boc nu era deloc un eveniment previzibil. Declaraţiile preşedintelui Băsescu erau liniştitoare, anunţând (a câta oară?) stoparea declinului economic, iar toate zvonurile fixau termenul schimbării undeva în primăvară. Cum se explică faptul că lui Boc i-a venit sorocul şi trebuie să lase pentru altcineva locul de la Palatul Victoria? De vină să fie tabăra “greilor” din partid, acelor stele de care vorbea Traian Băsescu, sau anumite sondaje de opinie şi strategiile de urmat? Apropierea congresului prin care portocaliii îşi vor decide echipa conducătoare pare să fie cel mai serios motiv din cauza căruia minionului premier îi fuge pământul de sub picioare.

Varianta premierului “independent”, adică o persoană cu oarecare notorietate şi cu o recunoaştere profesională fără rezerve, pare a fi cea mai bună alegere pentru a redirecţiona antipatia cetăţenilor către acest “paratrăsnet”. Boc a fost util atât timp cât preşedintele a avut nevoie de un control total asupra partidului. Nemulţumirile celor înlăturaţi din guvern şi reveniţi în tranşeele PDL nu-i mai permit rolul discreţionar de tătuc. Procentele din sondajele de opinie nu-l mai fac pe Băsescu o locomotivă. Acesta nu va mai putea candida pentru un nou mandat, iar întoarcerea sa în rol de posibil premier nu este o imagine care să bucure electoratul. În aceste condiţii, fiind într-un an preelectoral, balastul este aruncat peste bord, pregătindu-se un personaj care să nu aibă obligaţii asumate faţă de partid şi nici o carieră politică pe care să şi-o compromită. De ce un aşa-zis independent şi nu un premier provenit din PDL? Sondajele arată că varianta aceasta de lucru ar compromite scorul de la alegerile locale. Mai confortabil este să dai vina pe altcineva pentru insucces şi pentru măsurile de austeritate decât să rămână mâţa moartă în curtea ta.

De ce nu s-a anunţat înlocuirea lui Boc? Strategii PDL ori au dat greş, ori Preşedintele nu şi-a mai putut impune voinţa asupra greilor din partid. Videanu, Berceanu şi ceilalţi veterani nu au mai acceptat să pupe papucul. Război civil în PDL. Greu de crezut, ci doar lupte pentru poziţii ale celor două tabere, după care se va aşterne liniştea. Opoziţia este aşa de “unită” încât sigur va comite greşeli de speculat. Cine crede că Băsescu şi coaliţia sa sunt pe cale a fi învinşi se amăgeşte. Nu trebuie să spui că Băsescu a plecat de la Cotroceni decât atunci când vaporul pe care s-a îmbarcat se pierde în zare…

Ultima soluţie a lui Solomon: demisia!

Aflat în arest, primarul Craiovei a transmis o declaraţie fără echivoc, în care spune că aşteaptă un semn clar pentru a se elibera de funcţia ce pare să-l ţină captiv: “Nu mă consider un pericol social şi sunt dispus să renunţ la funcţia de primar ales al Craivovei, funcţie de care magistraţii se leagă atunci când spun că aş putea influenţa martorii din dosar în calitate de edil. Dacă se consideră că această funcţie mă ţine închis, îmi voi da demisia, pentru că vreau să fiu judecat în libertate.”

Greu de spus de unde se aşteaptă Antonie Solomon să primească o confirmare a faptului că va fi judecat în stare de libertate. Sincer, cred că este un gest disperat şi nu de un calcul legat de jocul de şah în care se află cu anumite personaje politice şi cu justiţia. Motivarea instanţei şi, mai ales, a procurorilor este la fel de neinspirată, mergând într-o singură direcţie: din poziţia de edil-şef, inculpatul ar putea influenţa ancheta, alterând sau distrugând probe, şi ar exercita presiuni asupra martorilor. Calitatea de primar în exerciţiu, paradoxal, pe care avocaţii o consideră un argument în favoarea judecării în stare de libertate, procurii şi judecătorii o folosesc împotriva lui Solomon. Demisia din funcţie pare a fi o decizie înţeleaptă în cazul de faţă. Numai că procurorii sau instanţa s-ar putea să invoce orice altceva pentru menţinerea primarului în stare de arest. Greu de dat un sfat într-o astfel de situaţie. Sincer, mi-ar plăcea să cred că Antonie Solomon va părăsi curând arestul şi va fi judecat în stare de libertate. Funcţia de primar al Craiovei este, în această ecuaţie, prea puţin importantă. Dacă aş fi în locul lui Solomon, aş demisiona fără ezitare.

Dosarul lui Solomon nu este deloc simplu. Zvonurile şi speculaţiile duc iţele până în cele mai înalte sfere ale politicii şi ale afacerilor cu bani publici. Adevărata miză rămâne un mister pentru marele public. Nume ale unor înalţi demnitari sunt învârtite la morişca zvonurilor, în timp ce diverse grupuri, care încearcă să speculeze situaţia lui Solomon şi să se poziţioneze în raport cu eventuale alegeri anticipare, alimentează piaţa cu informaţii de cele mai multe ori ireale. Declaraţia la care făceam referire mai sus nu are darul decât de a complica şi mai mult lucrurile. Cea mai sănătoasă decizie a lui Solomon o reprezintă demisia cât mai repede cu putinţă. Practic, nu găsesc niciun argument serios împotriva acestei variante de ieşire din impas. Demisia nu ar fi nici pe departe un act de recunoaştere a vinovăţiei. Dimpotrivă, judecătorii şi procurorii ar fi lipsiţi de argumentul utilizării funcţiei şi de cel de pericol social. Solomon ar fi judecat cu statutul de simplu cetăţean.

Mai mult decât atât, organizarea de alegeri anticipate ar oferi viitorului primar al Craiovei legitimitate, pentru a se ocupa temeinic de treburile oraşului. În acest moment, Craiova este condusă de doi viceprimari lipsiţi de experienţă, fără autoritate în faţa Consiliului Local. În raport cu PDL, Solomon ar face nu doar un gest firesc, de a se desprinde de nişte coechipieri care nu i-au fost solidari la greu, ba chiar au încercat să se lepede. Doar n-or să suspine Marijan şi Berceanu după un aşa camarad incomod, nu-i aşa? Şi, nu în ultimul rând, Solomon ar putea să candideze din nou, relegitimându-şi calitatea de ales al craiovenilor. Repet, ultima soluţie a primarului o reprezintă demisia. Sunt convins că şi-o va înainta în scurt timp.

UP DATE: La o zi după ce am publicat acest comentariu in Editie Speciala, colegii de la Bulevard.tv au publicat o informatie, obtinuta pe surse anonime, potrivit careia Solomon ia in calcul foarte serios varianta demisiei. ,,Primarul suspendat al Craiovei, Antonie Solomon, şi-ar putea da demisia din funcţie la începutul săptămânii viitoare, ne-au dezvăluit surse apropiate edilului-şef al Băniei. "Domnul primar a ajuns la concluzia că e mai bie să demisioneze. La începutul săptămânii viitoare îşi va înainta demisia din funcţie". Speră că va fi un om liber cât mai curând", au precizat sursele noastre. (B.tv)
,,

Soluţii locale anticriză. Cine să le caute?

Executivul nu pare a avea soluţii rezonabile. Am discutat cu parlamentari din tabăra puterii şi-mi mărturiseau că nu cred în măsurile de austeritate, gândite să îndrepte greşelile şi excesele guvernelor precedente tocmai într-o perioadă când categorii sociale vulnerabile sunt expuse în mod dramatic. Practic, asigurându-şi o majoritate parlamentară, prin fugarii reuniţi sub umbrele UNPR, actualul guvern îşi va impune programul stabilit cu FMI. Va fi o victorie a PDL împotriva cui? Dacă nici parlamentarii portocalii nu cred în aşa-zisul program de austeritate, pus pe umerii pensionarilor, şomerilor şi ai bugetarilor…

Dar ce avem din partea cealaltă, de unde, în mod normal, ar trebui să vină replica? Aţi auzit de programe şi de strategii alternative pentru relansarea economică propuse de opoziţia PSD - PNL? Cu excepţia unor declaraţii belicoase ale liderilor Ponta şi Antonescu - ultimul propunând drept soluţie de ieşire din criză chiar suspendarea preşedintelui Băsescu (de ce nu şi execuţia sa?!), demiterea Guvernului Boc şi alegeri anticipate -, dinspre opoziţie nu a venit nimic. Acestor inteligenţi ai neamului nu le-a scăpărat vreo iniţiativă în jurul căreia să se poată construi, ci doar a ieşit la suprafaţă pofta de a reveni la putere, pe fondul crizei agravate de incapacitatea Guvernului portocaliu de a gestiona ţara.

Singura “strategie” este aceea de a aştepta ca nemulţumirea cetăţenilor să-i aducă pe ei la putere, de unde să manevreze fondurile publice după propriile interese. Un joc steril, lipsit de viziune, rudimentar şi demagog. Atât să merite speranţele celor care au creditat masiv opoziţia parlamentară?

Nu pot să nu întreb de ce nimeni dintre cei aleşi şi plătiţi din bani publici nu încearcă să găsească soluţii locale. Nu putem să aruncăm totul pe lipsa descentralizării, din moment ce nu au apărut măcar gesturi publice, prin care să se întreprindă ceva concret.

Cu părere de rău, spun că nu l-am auzit nici pe Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Dolj, nici pe viceprimarii Craiovei (sincer, le înţeleg condiţia de învăţăcei într-ale administraţiei…) propunând ceva, nici pe vreun consilier mai luminat să abordeze subiectul, că de la senatorii şi deputaţii de Dolj nu mă aşteptam la nimic bun. Nimic pe toată linia! Evident, voi fi înjurat, aşa cum vor fi toţi ceilalţi care vor critica administraţia locală şi vor arăta cu degetul spre aleşii locali, însă mi se pare de bun-simţ să fie luaţi la rost cei plătiţi din banii contribuabililor, nu să fie ciomăgiţi cei care cer măsuri urgente.

De ce niciunul dintre consilierii locali sau judeţeni ori din conducerea CJ nu a solicitat o întâlnire cu parlamentarii care, teoretic, reprezintă Doljul? La rândul lor, aceşti aleşi locali sunt prizonierii aceluiaşi joc de imagine, fără niciun alt orizont decât accederea la resursele bugetare. Din nefericire, atât pot şi la atât se reduce întreaga lor capacitate de a gestiona o criză din ce în ce mai greu de suportat de aceia care i-au ales.