Cine stinge lumina în Craiova?

Arhitectul-şef al Craiovei, Mircea Diaconescu, a demisionat... Cică are nişte chestii personale de rezolvat...

De mai bine de un an, primarul Antonie Solomon are probleme cu legea, fiind ba arestat, ba are interdicţie de a reocupa funcţia în exerciţiul căreia ar fi comis presupusa faptă!
În locul său a fost instalat un tinerel care n-a mai condus nimic la viaţa lui, în vreme ce viceprimarul secund are tot experienţă zero. Unul avocat, celălalt medic... Au doar spate politic şi cam atât. Tinereţa lor aduce mai mult cu o pubertate într-ale administraţiei. Efectele sunt vizibile chiar dacă am fi îngăduitori cu nepriceperea lor.

Jocurile în Primăria Craiova sunt făcute de Nicolata Miulescu, secretarul acoperit care, ca o curiozitate rămasă neelucidată, nu a putut fi supusă testului cu detectorul de minciuni din motive medicale...

Un mare municipiu al României pare a fi condus la mişto, având o administraţie improvizată, decimată de justiţie şi de probleme "personale" apărute din senin.

Ultimul care va pleca din această administraţie bezmetică este rugat să stingă lumina!

«Copacul cu îngeri» - Nicolae Jinga

Nicolae Jinga este un scriitor înzestrat nu doar cu sensibilitatea aparte a poetului, ci şi cu harul de povestitor. Atent la detalii, mereu dispus să prelucreze în retorte invizibile acele elemente care dau substanţă zilei, acest scriitor face parte din tagma celor aleşi să ducă pe umeri povara celorlalţi (mulţi), care ignoră farmecul ascuns al lucrurilor.

Cititorul neavizat va descoperi cu uimire în cartea “Copacul cu îngeri” , semnată de Nicolae Jinga, acel tip de literatură pe care simte că-l poartă cu sine. Cred că există o sumedenie de situaţii în care, marcaţi de o experienţă de viaţă, suntem frustraţi că nu putem exprima în scris sau prin viu grai acele stări. Nicolae Jinga reuşeşte de fiecare dată să redea, expresiv şi ludic, frumuseţea detaliului şi a străfulgerării de-o clipă.

Preot trăitor în Orşova, el are o carieră de scriitor recunoscută de confraţi, dar nu atât de mult reflectată de critica literară. De vină să fie provincia şi toate neajunsurile iluzionare ale acestei situări în raport cu “centrul” sau discreţia şi modestia autorului? Nu ştiu să dau un răspuns cert. Probabil că ambele, însă cu siguranţă că nu calitatea scrisului său, prestigioasele edituri la care a publicat opt cărţi, calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România, precum şi premiile literare fiind o certificare a artei sale. În ultimă instanţă, poate că recunoaşterea trebuie să vină, în primul rând, de la cititori, iar acest semn l-a primit Nicolae Jinga din plin.

Într-un format elegant, aşa cum sunt cărţile publicate de editura timişoreană Brumar, “Copacul cu îngeri” cuprinde confesiunile unui martor al vieţii, un zugrav împătimit de nuanţe şi semnificaţii ale gesturilor aparent banale ale celorlalţi. Nimic nu pare a scăpa observatorului închis în turnul său. Memorabil este “Tricoul cu numărul 7”, un fragment savuros despre pasiunea ascunsă a preotului care înscrie goluri antologice doar în visul său de fotbalist sud-american.

Pentru a nu lungi vorba, las prezentarea pe care chiar editura Brumar o lansează drept argument: “Cartea de eseuri a părintelui Nicolae Jinga este densă, scrisă cu intensitate şi la vedere, plină de informaţii culturale, topite în mărturisiri care mai de care mai spectaculoase. Copacul cu îngeri este cartea unui preot-scriitor care se spovedeşte.” Iar cu o astfel de recomandare sintetică sunt convins că am stârnit interesul publicului pentru a căuta atât această lucrare plină de originalitate, dar şi întâlnirea savuroasă cu un preot-scriitor de pe meleaguri olteneşti.

Să se reformeze, primesc, dar să nu se schimbe…

Democrat-liberalii au ratat şansa de a se schimba radical. Au făcut-o fără regrete, ba chiar aş putea spune că grupul reformiştilor a bătut în retragere cu o lejeritate surprinzătoare. Păcat, pentru că modificările statutului PDL propuse de Monica Macovei ar fi putut transforma această formaţiune într-una imaculată, cel puţin pe hârtie. De ce nu s-a impus gruparea reformistă la Consiliul Naţional de Coordonare al PDL şi, în condiţiile în care este evident că partidul rămâne sub controlul unor găşti care-i protejează pe cei suspectaţi de încălcarea legii, de ce nu au demisionat cei aparent înfrânţi? Monica Macovei şi ceilalţi ar fi putut folosi chiar acest moment pentru a anunţa constituirea unei noi formaţiuni politice. De ce nu s-au petrecut aceste lucruri?

PDL aplică un pragmatism similar cu cel al PSD, PNL, UDMR, PC… Pur şi simplu nu te poţi lipsi de aspiratori de voturi precum Falcă, Solomon, Ridzi, Păsat, Pinalty sau alţii ca ei. Toţi aceştia ştiu să aducă voturi prin utilizarea banului public, să întindă la maxim relaţiile cu indivizi şi grupări din zone obscure ale societăţii. Fără ei şi fondurile extrase din bugetul statului nu s-ar putea asigura succesul electoral. Cine îşi imaginează că Vasile Blaga nu avea habar de ce se petrecea în structurile din subordinea sa când sute de poliţişti şi vameşi sunt ridicaţi cu elicopterele şi depuşi direct în arest? Cum rămâne cu lupta din interior a grupării reformiste, când tocmai Blaga va face jocurile în partid, anunţându-se chiar o distanţare de Traian Băsescu?

PDL nu este cu nimic mai bun sau mai curat decât formaţiunile din USL. Mai ieri tunau şi fulgerau propagandiştii portocalii împotriva corupţilor din PSD, enumerându-i pe toţi dalmaţienii din partidul cu trei trandafiri, Şerban Mihăilescu (Miki Şpagă) fiind nelipsit din respectiva listă a ruşinii. După ce Miki Şpagă a sărit pârleazul la UNPR, a devenit frecventabil, bun de luat de după umeri la poza de grup de la finalul ceremoniei de oficializare a taberei puterii. Mi-ar fi plăcut s-o aud pe Monica Macovei cum denunţă înfrăţirea cu un individ judecat pentru acte de corupţie sau măcar să-l văd pe Sever Voinescu mai rezervat în privinţa asumării unei majorităţi alcătuite cu suportul unor indivizi despre care chiar Traian Băsescu vorbea ca despre o mafie politică. Reformiştii au ratat şansa de a se distanţa de zona pestriţă a alianţelor pestilenţiale, preferând ambiguitatea şi compromisul călduţ în locul deciziilor radicale. Să-i rogi pe cei care au probleme cu legea să se autosuspende din partidul tău, în timp ce stai la masă cu foştii servitori penali ai lui Năstase, este chiar un tablou caragialesc, cu tuşe îngroşate.

P. S.: Dacă Gelu Vişan este un “reformist”, asumat ca atare de Cristian Preda, mă tem că starea de confuzie în care se află liderii acestei grupări este ireversibilă. Am să-l rog pe Cristian Preda să conteste acest punct de vedere, şi apoi, în eventualitatea în care va oferi argumente rezonabile, vom putea dialoga despre putreziciunea mascată de declaraţii sforăitoare.

Din ciclul “Securiştii noştri sunt mai buni decât ai lor!”

Scandalul în jurul dosarului aprinde focul mocnit din tabăra recent oficializată a opoziţiei parlamentare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să dea verdictul final în dosarul în care Dan Voiculescu a contestat verdictul de poliţie politică dat, în urmă cu cinci ani, de către CNSAS. Cum Voiculescu este cel care controlează politic PC, imaginea Uniunii Social-Liberale (USL) va avea de suferit în urma previzibilelor atacuri pe această temă din partea portocaliilor. Mai mult decât atât, dacă în mod public Dan Voiculescu va fi ştampilat de către justiţie, credibilitatea lui Crin Antonescu se va prăbuşi în interiorul PNL din pricina susţinerii necondiţionate a PC pentru realizarea Alianţa de Centrul Dreapta PNL-PC.

Greu de înţeles motivele pentru care liderul liberal a făcut un astfel de gest. Cu siguranţă că nu mulţi membri de rând ai formaţiunii pe care o conduce ar fi putut paria, în urmă cu câteva luni, că frăţia dintre cei doi politicieni va ajunge atât de departe. I-a unit chiar aşa de tare ura politică împotriva PDL şi a lui Traina Băsescu încât orice compromis să pară minor în raport cu înfrângerea “răului cel mare”?

Declaraţia care a însoţit consfinţirea protocolului dintre PNL şi PC este stupefiantă: “Eu înţeleg că domnului Cristian Preda, de pildă, sau domnului Valeriu Stoica le vine uşor să se ocupe la nesfârşit de povestea de la CNSAS a domnului Voiculescu în condiţiile în care nu au avut curaj să sufle o vorbuliţă împotriva colaboratorului Securităţii Traian Băsescu şi a altor securişti, ofiţeri cu acte în regulă din jurul lui. Dar eu nu cred că sunt condamnat, eu sau altcineva din PNL, să rămânem prizonierii acestei logici.” Adică este mai râioasă capra vecinului decât a noastră!

Declaraţia lui Antonescu a fost făcută în contextul scandalului privind trecutul celui care controlează PC şi Antenele, aruncând o umbră asupra vocaţiei de luptător împotriva comunismului chiar al partidului pe care-l conduce. M-am numărat printre cei care l-au criticat pe Crin Antonescu în situaţii în care am crezut că acesta greşeşte, după cum am apreciat oricare gest au acţiune politică a sa când am considerat că merită. Şi asta de foarte mulţi ani. Am în sprijinul meu o sumedenie de articole, ba chiar şi două cărţi de publicistă în care am publicat aceste lucruri. Chiar dacă popândăii care-i duc ţucalul şi-i suflă în urechi prostii spre beneficiul lor, sunt convins că mai devreme sau mai târziu se va convinge de propriile sale erori din prezent. Nu poţi să-l tolerezi pe Dan Voiculescu pe motiv că Traian Băsescu este un rău mai mare.

Dacă verdictul de poliţie politică va fi confirmat de către justiţie sau nu, în plan politic a te situa de partea oricărui individ bănuit (o fi văzut Antonescu filmul “Averea diavolului”?). Repet, mi-aş fi dorit ca preşedintele PNL să se delimiteze de toţi securiştii sau foştii turnători şi să fie la fel de radical ca şi în cazul Monei Muscă!

“Creştinism şi democraţie” – Teodor Baconschi

Repoziţionările partidelor de pe la noi se fac din mers, în funcţie de interese conjuncturale sau chiar de moftul unui lider de partid. Da, moftul şi arţagul sunt două ingrediente ale politicii actuale de la noi. În aceste condiţii, nu este de mirare că doctrinele politice sunt asumate doar pe hârtie sau de o minoritate insignifiantă din fiecare formaţiune, în timp ce electoratul nu mai înţelege cui foloseşte o siglă sau o titulatură pompoasă care sună fals când vine vorba de exerciţiu puterii al celor aleşi. O carte programatică, voit provocatoare prin asumarea directă a creştin-democraţiei este “Creştinism şi democraţie” a lui Teodor Baconshi. Lucrarea a apărut la Editura Curtea Veche, în colecţia Democraţia creştină, având girul coordonatorilor Mihail Neamţu şi Marian Papahagi. Autorul ocupă funcţia de ministru de Externe şi este fondatorul Fundaţiei Creştin-Democrate. Repoziţionările de care vorbeam la începutul acestui semnal editorial au făcut ca în urmă cu câţiva ani să asistăm la saltul de la social-democraţie la popularism al PDL (pe atunci PD), lucru amintit încă de trandafirul din sigla sa (simbol al strângii !). Ei bine, iată că, în mod programatic, un grup din interiorul acestei formaţiuni îşi asumă creştin-democraţia printr-un manifest (care şi deschide “Creştinism şi democraţie”) şi un proiect de reconstrucţie al dreptei.

Teodor Baconschi are în spate deja o carieră impresionantă de diplomat, fiind ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, în Portugalia şi Franţa. Autoritatea sa în spaţiul public este dată de publicarea a numeroase cărţi, un doctorat susţinut la Sorbona şi titlul de comandor al Legiunii de Onoare. Dar va avea puterea să impună o dezbatere internă şi, mai ales, să fondeze un curent creştin-democrat în interiorul PDL?

Dacă ar fi să exprim o rezervă faţă de lucrarea de faţă ar fi tocmai suficienţa (nu tocmai nevinovată) cu care este expediat PNŢCD dintr-o posibilă construcţie comună, însă aşteptatele evenimente electorale pot naşte surprize şi în această direcţie.

Teodor Baconschi este privit, în multe cercuri cu influenţă în politica dâmboviţeană, drept un posibil lider al PDL. Dacă ar fi să ne uităm în istoria recentă, greu de crezut că se va petrece o schimbare într-atât de spectaculoasă la vârful unui partid care a supravieţuit graţie unui nucleu dur de politicieni legitimaţi prin desprinderea de FSN – Blaga, Videanu, Berceanu etc. Nici nu cred că ar putea să controleze masa de membri şi grupurile din filialele judeţene. Mai degrabă cred că Baconschi va reuşi să impună cu curent creştin-democrat în PDL şi, graţie acestui lucru şi a abilităţii sale diplomatice, să instituţionalizeze relaţia cu formaţiunile europene de orientare. Ceea ce nu este puţin lucru pentru politica românească în Europa şi cu atât mai puţin pentru PDL.

Mihai FIRICĂ
(Cărţi în obiectiv - 23.02.2011 - Ediţie Specială)

Un "paratrăsnet" pentru liniştea lui Băsescu

Furtuna politică provocată de disputele din PDL pentru înlăturarea din fruntea Executivului a lui Emil Boc nu era deloc un eveniment previzibil. Declaraţiile preşedintelui Băsescu erau liniştitoare, anunţând (a câta oară?) stoparea declinului economic, iar toate zvonurile fixau termenul schimbării undeva în primăvară. Cum se explică faptul că lui Boc i-a venit sorocul şi trebuie să lase pentru altcineva locul de la Palatul Victoria? De vină să fie tabăra “greilor” din partid, acelor stele de care vorbea Traian Băsescu, sau anumite sondaje de opinie şi strategiile de urmat? Apropierea congresului prin care portocaliii îşi vor decide echipa conducătoare pare să fie cel mai serios motiv din cauza căruia minionului premier îi fuge pământul de sub picioare.

Varianta premierului “independent”, adică o persoană cu oarecare notorietate şi cu o recunoaştere profesională fără rezerve, pare a fi cea mai bună alegere pentru a redirecţiona antipatia cetăţenilor către acest “paratrăsnet”. Boc a fost util atât timp cât preşedintele a avut nevoie de un control total asupra partidului. Nemulţumirile celor înlăturaţi din guvern şi reveniţi în tranşeele PDL nu-i mai permit rolul discreţionar de tătuc. Procentele din sondajele de opinie nu-l mai fac pe Băsescu o locomotivă. Acesta nu va mai putea candida pentru un nou mandat, iar întoarcerea sa în rol de posibil premier nu este o imagine care să bucure electoratul. În aceste condiţii, fiind într-un an preelectoral, balastul este aruncat peste bord, pregătindu-se un personaj care să nu aibă obligaţii asumate faţă de partid şi nici o carieră politică pe care să şi-o compromită. De ce un aşa-zis independent şi nu un premier provenit din PDL? Sondajele arată că varianta aceasta de lucru ar compromite scorul de la alegerile locale. Mai confortabil este să dai vina pe altcineva pentru insucces şi pentru măsurile de austeritate decât să rămână mâţa moartă în curtea ta.

De ce nu s-a anunţat înlocuirea lui Boc? Strategii PDL ori au dat greş, ori Preşedintele nu şi-a mai putut impune voinţa asupra greilor din partid. Videanu, Berceanu şi ceilalţi veterani nu au mai acceptat să pupe papucul. Război civil în PDL. Greu de crezut, ci doar lupte pentru poziţii ale celor două tabere, după care se va aşterne liniştea. Opoziţia este aşa de “unită” încât sigur va comite greşeli de speculat. Cine crede că Băsescu şi coaliţia sa sunt pe cale a fi învinşi se amăgeşte. Nu trebuie să spui că Băsescu a plecat de la Cotroceni decât atunci când vaporul pe care s-a îmbarcat se pierde în zare…

“Desfiinţăm sau păstrăm Centrul de Cardiologie Craiova?”

Asociaţia Euro-Agora vă invită să participaţi la o dezbatere cu tema “Desfiinţăm sau păstrăm Centrul de Cardiologie Craiova?”

Evenimentul va avea loc miercuri 16.02.2011, ora 13.00, în “Sala Coloanelor” din Craiova, str. Calea Unirii nr 26. Dezbaterea va fi onorată de prezenţa prof. univ. dr. Dan Dominic Ionescu.

Intrarea este liberă pentru toţi cei interesaţi.

Iniţiatorii evenimentului intenţionează să lanseze o campanie de strângere de semnături pentru salvarea Centrului de Cardiologie Craiova. În curând, pe acest site va fi disponibil un formular pentru semnături, urmând a fi indicate pesoane şi puncte de colectare a tabelelor. Cei care doresc să susţină această campanie sunt rugaţi să ne contacteze prin email la adresa euroagora@yahoo.com

Mihai Firică,
director executiv Euro-Agora

«Jurnal esenţial» - Monica Lovinescu

Monica Lovinescu a fost o voce inconfundabilă a culturii. Timbrul său vocal ne-a dat, ani de-a rândul, sentimentul că speranţa în regăsirea libertăţii nu este iluzorie, iar scrisul poate fi un bun antidot împotriva totalitarismului. Din exil, de la microfonul Europei Libere, Monica Lovinescu trimitea în ţară aerul pe care aici nu mai puteam să-l respirăm: aerul libertăţii. Emisiunile sale - “Actualitatea culturală” şi “Teze şi antiteze la Paris” - erau aşteptate de ascultători cu un interes special, de multe ori având sentimentul că scriitorii şi cărţile despre care vorbea aveau să înfrunte răzbunarea regimului comunist. De multe ori, chiar aşa s-a întâmplat. Apoi, după 1989, violenţa dictaturii a fost înlocuită de vulgaritatea, cinismul şi perfidia comuniştilor travestiţi în democraţi. În acele însemnări dintre 1981 şi 2000, păstrate sub forma unui jurnal publicat în şase volume la Editura “Humanitas”, întâlnim zbaterea unei femei puternice, dornică să-şi vadă ţara liberă de comunism, mereu atentă atât la fenomenul literar, cât şi la ceea ce se întâmplă în spaţiul public.

“Jurnal esenţial” este o sinteză a celor şase volume apărute anterior. Condensat, jurnalul are un ritm alert, consistent, o privire retrospectivă cu mult mai pătrunzătoare asupra unor fapte, personaje şi evenimente pe care le-am trăit recent. Sunt antologice acele pagini din preajma căderii regimului ceauşist din România, primele alegeri de după 1990 câştigate de Iliescu şi FSN, desfiinţarea postului Radio Europa Liberă, alegerile din 1996, apoi cele din 2000… Toate evenimentele sunt trăite la o intensitate greu de bănuit la o femeie care părea o dură, notaţiile sale zugrăvind o lume dominată de zbuciumul schimbării permanente.

Am regăsit în acest “Jurnal esenţial” al Monicăi Lovinescu explicaţia inadaptării sale la un sistem aflat sub zodia compromisului. Fiica lui Eugen Lovinescu nu a uitat niciodată preţul plătit de familia sa regimului comunist. Mama sa a fost lăsată într-o puşcărie comunistă, asemenea atâtor martiri ai neamului românesc. Suferinţa Monicăi Lovinescu nu a lăsat loc vreunui compromis, oricât de neînsemnat, faţă de cei care i-au strivit familia şi au forţat-o să rămână în exil. Ea nu uită şi nu iartă nimic în însemnările sale zilnice: Mihai Botez, Mircea Dinescu şi Andrei Pleşu sunt priviţi drept nişte curiozităţi care se metamorfozează sub presiunea ispitelor “generoase” şi se dedau la compromisuri scabroase.
Scriitoarea Ioana Pîrvulescu realizează un portret admirabil, pe care-l redau în finalul acestui semnal de carte: “Monica Lovinescu a fost dintre oamenii privilegiaţi care au putut ajuta şi ale căror cuvinte se transformă în fapte. A salvat vieţi, şi prea puţini mai par să-şi amintească de asta. A ocrotit, a vegheat, a ridicat zid de cuvinte... în jurul celor care protestau.”

(Cărţi în obiectiv - Ediţie Specială 12.02.2011)

Nora Iuga – invitată la "Duminici de poezie în teatru" - TN "Marin Sorescu" Craiova

Poeta, prozatoarea şi traducătoarea Nora Iuga este prima invitată din 2011 la Duminici de poezie în teatru, un proiect cultural al Teatrului Naţional Marin Sorescu, Craiova.


Nora Iuga va recita şi va dialoga cu publicul, duminică, 20 februarie, ora 11, la sala Ion D. Sîrbu a naţionalului craiovean. Iubitorii de poezie vor putea lua autografe pe câteva volume de poezie recent reeditate: Spitalul manechinelor, Ed. „Casa de pariuri literare”, 2010), Dactilografa de noapte, Ed. „Casa de pariuri literare”, 2010), Autobuzul cu cocoşaţi”, Ed. „Charmides”, 2010.

Totodată, doritorii vor putea să-şi procure şi volumul Berlinul meu e un monolog, Editura „Cartea Românească”, 2010, apărut în colecţia „Jurnale şi memorii”. Un volum cu două părţi, „Fasanenstrasse 23” şi „Stuttgarterplatz 22”, scrise la un interval de zece ani una de cealaltă, definind, într-un puzzle de locuri, gânduri şi oameni, „o mică parcelă, inclusă, printr-un partaj arbitrar, unui teritoriu nelimitat numit Nora Iuga". (Nicolae Coande)

LUMEA, LA NOI ACASĂ - China - Incredibilul Guangzhou

"China - Incredibilul Guangzhou" a fost difuzat în cadrul emisiunii "Lumea, la noi acasă" pe care o realizez la Oltenia 3TV Craiova.
Puteţi urmări emisiunea sâmbăta, de la ora 13.00, şi duminica, de la ora 23.00, la 3TV Craiova.