Universitatea Craiova, lovită de incompetenţă, ură şi prostie de Primărie

Încercarea readucerii echipei Universitatea în Craiova pare a fi cea mai mare încercare pentru cei aşezaţi în fruntea administraţiei locale. Primarul suspendat al Craiovei a fost orbit de ura sa împotriva lui Adrian Mititelu, pornirile sale revanşarde fiind alimentate de liota de “amici” care roiau în jurul său, care mai de care mai interesat să toarne în urechea stăpânului venin, doar pentru a îi merge lui bine. Dar cum de la Antonie Solomon nu putem avea pretenţii, deoarece omul este în arest, cu multe alte probleme pe cap şi cu şi mai mulţi “tovarăşi” care vor să-l înfunde pentru o perioadă foarte lungă, trebuie să ne uităm spre cei care vin.

Nu-i aşa, destui au spus că viceprimarii Dincă şi Sas (primul fiind desemnat să preia atribuţiile de primar în absenţa lui Solomon) reprezintă noul val care nu poartă povara unor resentimente sau nu au pe umeri presiunea unor grupări care să le condiţioneze orice decizie în raport cu echipa finanţată de Adrian Mititelu. Nimic mai fals! Fără să o fac publică, mi-am exprimat opinia că Mărinică Dincă sau Teodor Sas nu au nici competenţa, nici dorinţa şi, mai ales, nici curajul de a lua o decizie firească într-un moment în care din partea celor care conduc clubul alb-albastru se trecuse peste orice orgoliu şi, după cum s-a văzut, exista maximum de disponibilitate spre concesii financiare. Din păcate, aşa cum s-a văzut, mâna întinsă a rămas în aer, conducerea Primăriei Craiova invocând scuze ridicole. “Noi am vrea, dar nu putem din cauza legilor”, sună ca un banc prost, silabisit de doi băieţi paraşutaţi în scaune prea importante pentru capacităţile lor manageriale.

Condiţiile revenirii echipei în oraşul căruia i-a făcut şi-i face atâta cinste erau rezonabile. Delegaţia alcătuită din prof. univ. Corneliu Stroe, Gheorghiţă Geolgău şi Lucian Mitu nu a făcut altceva decât să arate marile restanţe ale municipalităţii nu doar faţă de echipa de fotbal, ci chiar în raport cu contribuabilii. Câteva dintre cerinţele Universităţii sunt jenante chiar pentru instituţia care este obligată prin lege să rezolve problemele ridicate de conducerea Universităţii. Igienizarea toaletelor, gardul împrejmuitor sau înlocuirea scaunelor deteriorate sau a celor lipsă sunt lucruri de care nişte pretinşi buni gospodari ar trebui să se preocupe şi să le rezolve prioritar. Oricum, halul în care a fost adus Stadionul “Ion Oblemenco”, ignorat atât de Solomon, cât şi de Mărinică Dincă, arată că numele fostului mare fotbalist este batjocorit de “edili”. Să mai avem pretenţii să se schimbe atitudinea faţă de sport, faţă de spectatori sau faţă de Universitatea?

Mă tem că dispreţul faţă de Craiova este atât de pătruns în fibra acestui grup care a pus mâna pe Primărie încât speranţele nu au un suport real, iar încercările de a ajunge la un dialog concludent sunt compromise de interese oculte, născute de grupurile care se simt protejate de situaţia în care Universitatea joacă altundeva decât acolo unde a făcut istorie. Noul sezon va debuta pentru cea mai iubită echipă din România cu un adversar în plus, însă nu este pentru prima dată, obişnuiţi deja cu răul pe care unii, care se vor “de-ai noştri”, mereu ni-l pregătesc.