“Florica” Brătienilor - locul în care istoria naţională este la ea acasă

Din păcate şi din motive încă neelucidate, liderii PNL au absentat de la comemorarea lui Ionel I.C. Brătianu

După comemorarea unuia dintre fondatorii României Mari, considerat drept cel mai important om politic al secolului XX, în PNL se va lăsa cu sancţionarea celor care au partcipat la eveniment alături de Adrian Cioroianu

La Vila Florica din Complexul Cutural “Brătianu” din Ştefăneşti, judeţul Argeş, numeroşi istorici, reprezentanţi ai instituţiilor judeţene de cultură, jurnalişti dar şi membri ai PNL au marcat, printr-un simpozion comemorativ, trecerea a 83 de ani de la trecerea în istorie a ilustrului om politic Ion (Ionel) I. C. Brătianu. Aşa cum remarca istoricul Adrian Cioroianu, unul dintre iniţiatorii evenimentului desfăşurat în casa care a aparţinut familiei Brătianu, contemporanii nu ar trebui să aştepte împlinirea unor cifre “rotunde” pentru a-şi cinsti eroii sau pentru a comemora mari figuri din istoria neamului românesc. Alături de fostul ministru de externe s-au aflat profesori universitari şi cercetători din Bucureşti, Craiova şi Piteşti, printre care Ion Bulei, Sorin Damean, Constanţiu Dinulescu, Florin Olteanu, Octavian Grunoiu, precum şi Adrian Miuţescu, fost deputat PNL de Argeş.

Un numeros grup de tineri şi membri ai PNL Dolj a luat parte la succesiunea de evenimente desfăşurate la Florica, dar se pare că gestul lor de a-l cinsti pe unul dintre foştii preşedinţi ai PNL va fi sancţionat de conducerea judeţeană. Surse din PNL Dolj spun că deputatul Mihai Voicu, preşedinte al organizaţiei judeţene, a cerut ca un număr de excluderi din rândul celor prezenţi la Florica alături de Adrian Cioroianu să fie făcute în perioada imediat următoare. Printre aceştia, ar figura chiar şi Horaţiu Buzatu, fost deputat liberal, sub pretextul că s-ar fi pronunţat elogios la adresa monarhiei şi şi-a permis să facă o comparaţie între Brătieni şi actuala conducere liberală, inclusiv la cea de la PNL Dolj.
Istoricii prezenţi la comemorarea celui considerat, alături de Regele Ferdinand, drept artizanul Marii Uniri de la 1918, au prezentat aspecte mai puţin cunoscute din viaţa privată şi din activitatea ministerială, subliniind complexitatea unei personalităţi care a marcat determinant istoria României. Fiecare cameră a Vilei Florica a fost vizitată de cei prezenţi, amfitrionul Simona Şerban, în calitate de director al Centrului de Cultură “Brătianu”, ţinând adevărate lecţii de istorie numeroşilor studenţi participanţi.

Horaţiu Buzatu a vorbit despre rolul determinant pe care l-a avut Ionel I. C. Brătianu în crearea statului român modern şi despre colaborarea benefică pentru ţară între familia Brătianu şi Regii României. “Cred că datorită acestei excepţionale relaţii, întinsă pe zeci de ani, au fost posibile toate realizările noastre naţionale, dintre care cea mai importantă rămâne evoluţia de la Principatele Române, aşa cum le-a găsit Regele Carol I, la România Mare, aşa cum s-a făcut sub Regele Ferdinand, la 1 decembrie 1918”, a spus fostul deputat Buzatu.

La finalul manifestărilor, în Biserica “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” de lângă Vila Florica, edificiu ridicat de către celebra familie Brătianu, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru cel trecut în istorie într-o zi de 24 noiembrie. Figura lui Ionel I. C. Brătianu a reuşit să-i reunească pe mulţi dintre cei care consideră că fondatorii României Mari, aşa cum au realizat-o la 1918 Regii României şi oameni politici de excepţie, merită cinstiţi în fiecare zi. Din păcate, patimile momentului şi jocurile de culise au răbufnit în cadrul PNL, unui eveniment comemorativ urmându-i un val de scandaluri şi excluderi.

“Dinastia” Brătianu în politica românească

Ion (Ionel) I. C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864 la moşia Florica, în judeţul Argeş. A fost cel mai mare fiu al liderului liberal Ion C. Brătianu şi fratele mai mare al lui Vintilă şi Dinu Brătianu. Între 1909 şi 1927, Ionel I.C. Brătianu a fost preşedintele PNL.

Un prim-ministru în vremuri de criză

Pe lângă mandatele de ministru al Lucrărilor Publice, Internelor, Afacerilor Externe şi Ministru de Război, Ionel I. C. Brătianu a fost în mai multe rânduri preşedinte al Consiliului de Miniştri: 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909; 4 martie 1909 – 28 decembrie 1910; 4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916; 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918; 29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919; 19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926; 22 iunie - 24 noiembrie 1927.

Contribuţie determinantă la Marea Unire

Ionel I.C. Brătianu a participat, ca prim ministru al ţării, în fruntea delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris, care începe în ziua de 18 ianuarie 1919. Politicianul român a purtat o luptă diplomatică deosebit de dură pentru recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, pentru menţinerea integrităţii şi suveranităţii teritoriale a noului Stat naţional, unitar român. Marile Puteri au inclus România în rândul statelor cu interese limitate şi au impus unele prevederi dezavantajoase. După mai multe obiecţii, neacceptate de „Consiliul celor patru”, primul ministru român a părăsit lucrările Conferinţei pe 2 iulie şi a refuzat să semneze Tratatul cu Austria, care cuprindea prevederi de neacceptat pentru România.

Un început şi un sfârşit la Florica

În ziua de 24 noiembrie 1927, la Florica, locul naşterii sale, Ionel I.C. Brătianu încetează din viaţă în urma unei laringite infecţioase. Despre moartea marelui om politic s-a afirmat că ar fi fost suspectă, la fel ca şi în cazul Regelui Ferdinand Întregitorul, care murise la Sinaia (20 iulie 1927), cu doar câteva luni înainte de moartea lui Ionel I.C. Brătianu.

Când şpaga se livrează la sacoşă…

Mai rar un spectacol de circ în care să vezi sânge pe pereţi, tigri împuşcaţi şi dresorul trecut prin maşina de tocat carne! Cam asta s-a întâmplat la Interne, când nu prea mai este clar cine a dat şpăgi, cine a luat, câţi bani erau în sacoşă şi cine s-a “autodenunţat” mai întâi şi la ce instituţie. Credibilitatea Internelor este zob. Dan Fătuloiu, secretar de stat în MAI, a ridicat din parcare o sacoşă în care se afla o şpagă de vreo 50.000 de euro, livrată în moneda naţională. Toate bune şi frumoase până aici, că aplauzele pentru cinstita acţiune de autodenunţare şi de prindere a mituitorului Chelu se şi auzeau în tribune, însă ne punem câteva întrebări deloc plăcute pentru Fătuloiu.

Cine îşi imaginează că unui mituitor îi trece prin minte să-l abordeze pe un ins cu o reputaţie de incoruptibil? Mi se pare nelalocul său imaginea de poliţist aflat dincolo de orice suspiciune de corupţie cel care este luat în calcul pentru o şpăguire de un milion de euro, başca vreo două vile, două maşini şi cine ştie ce o mai fi fiind prin sacoşele lui Chelu.

Cum iţele duc până la Vântu şi ocolesc prin ograda lui Dinel Staicu, este greu să pui pariu că ai descoperit întreaga combinaţie. Probabil este o aşa de mare buimăceală printre procurori încât dosarele vor conţine multe ciudăţenii, avocaţii neavând de făcut altceva decât să invoce vicii de procedură sau chichiţe pentru a-şi salva clienţii.

Rămâne doar impresia generală de haos şi disoluţie a unui minister care părea controlabil doar prin autoritatea lui Vasile Blaga, eventual şi cu suportul preşedintelui Băsescu. Mă tem că Igaş, un personaj aterizat episodic într-o funcţie pentru care nu demonstrează că are vreo apetenţă, va zbura curând.

Tăcerea ministrului MAI nu a părut deloc inteligentă. Mai degrabă aveai impresia că respectivul stă pitit în şanţ până încetează tirurile sau până când i se încropeşte un discurs de către purtătorul de cuvânt. Evident, nu mă refer la celebrul Ciocan, care se reprezintă doar pe sine în postură de vedetă TV, ci la responsabilul cu imaginea al PDL. Evident, nu i-a folosit la nimic.

Şi nici nu cred că va mai fi utilizabil pentru ca Internele să-şi redobândească prea curând credibilitatea. Dar cui să-i mai pese de astfel de “amănunte”? Poliţaiului care dirijează circulaţia şi este stropit de maşina şmecherului? Nu, mă tem că nici lui nu-i mai pasă, preocupat mai mult să se întrebe de ce stă ca fraierul în intersecţie, şi nu într-o parcare în care se livrează şpaga la sacoşă.

Elena Udrea şi nişte anonimi

Ultima controversă stârnită de “blonda ui Băse” este acţiunea de promovare a turismului românesc de către pugilistul Lucian Bute, sportivul urmând a purta celebra frunză creată/furată de o agenţie de publicitate spaniolă. Lipirea imaginii lui Bute nu este deloc rea. Chiar nu înţeleg de ce unii au criticat ţâfnos decizia Elenei Udrea. Sportivul are o imagine impecabilă şi o notorietate internaţională, care pot fi utilizate în scopuri publicitare.


Pretutindeni în lume se fac astfel de acţiuni de promovare prin intermediul unor personalităţi artistice sau sportive, aşa că, de această dată, cârcotaşii de serviciu au dat-o în bară. Faptul că am criticat de multe ori acţiunile sau deciziile Elenei Udrea sper că mă absolvă de orice suspiciune că m-aş alătura, fie şi conjunctural, corului său de adulatori. Însă nu pot să nu observ cât de rudimentare sunt reacţiile celor care, grupaţi tot într-un cor - cel al criticilor cu simbrie -, zugrăvesc fără spor orice gest al adversarului politic doar în speranţa că vor creşte “ai lor”. Nu este cazul acum, când ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului a ascultat sfatul unui consilier de imagine inspirat.


Mă tem că va trebui să recunosc un lucru pe cât de evident, pe atât de surprinzător: statistic, Elena Udrea este cel mai eficient ministru al Guvernului Boc. Cel mai bine mediatizat, cele mai multe fonduri comunitare atrase, cele mai multe activităţi publice pentru promovarea domeniului său, plus replicile acide la fiecare atac al adversarilor politici. Nu este rău pentru o prezenţă feminină într-un spaţiu care părea exclusiv masculin. Însă mă tem că performanţele Elenei Udrea vorbesc despre lipsa de performanţă din partea celorlalţi. Botiş, Ariton, Igaş, Vreme (Comunicaţii)… Am curaj să pariez că mulţi dintre cititorii acestui comentariu nu ştiu că repectivii fac parte din actualul Cabinet Boc.


Da, chiar sunt deţinătorii unor portofolii importante. Aceşti anonimi au fost transformaţi în miniştri în detrimentul unor figuri care se puteau impune chiar şi în faţa premierului Boc de cele mai multe ori, folosindu-şi influenţa în partid sau notorietatea. Cui folosesc aceşti anonimi ineficienţi şi fără speranţă într-o carieră ministerială de lungă durată? Mă tem că tot Elenei Udrea, cea care a fost urcată pe un piedestal pentru ca, în viitorul nu foarte îndepărtat, să i se ofere un scaun chiar mai important decât cel pe care-l ocupă în prezent. O posibilă explicaţie, care ar trebui să ne dea de gândit, dacă nu chiar şi frisoane!

Să-l împuşcăm pe Caiac a doua oară?

Un asasinat a fost comis într-o cafenea din Piatra-Neamţ. Oraşul păstorit de celebrul Pinalty a ajuns pe prima pagină a ziarelor şi furnizează primul titlu în jurnalele TV. Nu-i rău pentru nişte oameni blajini, cum sunt moldovenii din acel orăşel în care totul parcă îmbie la reverie şi cumpătare, nu-i aşa? Doritorii de spectacol au, după atât scandal politic, parte şi de sânge. Şablonarzii din mass-media bucureştene au titrat cu litere de-o şchioapă că ucigaşul a fost prins urmărind fiecare mişcare în teren a anchetatorilor. Evident, n-au uitat să amintească de “alte evenimente similare”, petrecute în alte oraşe din ţară, însă imaginile de arhivă, deloc surprinzător, au fost doar cele de la uciderea interlopului Caiac. Uite cum sunt împuşcaţi doi oameni la Piatra-Neamţ, dintre care unul mortal, iar Craiova - “Sicilia României” - ajunge iar principal subiect de discuţie pentru limbuţii de serviciu de prin studiourile TV…

Aveam senzaţia că “jurnalizdii” iluminaţi de pe malul Dâmboviţei regretau amarnic ratarea unei ocazii excepţionale de a repeta acele fraze năucitoare prin care Craiova era scufundată în rahat, spălată rapid cu jeturi de scuipat, apoi iar aruncată în hârdău. Au apelat oricum la rezerva cu şabloane, cazul Caiac fiind un fel de bornă în şirul răfuielilor sângeroase dintre interlopi. Am serioase îndoieli că o statistică ar arăta că oltenii sunt cei mai sângeroşi dintre români sau că în Bănie au avut loc mai multe crime decât, să spunem la întâmplare, Braşov, Constanţa sau Timişoara. Ca să fim primii ar fi trebui să-l împuşcăm pe Caiac de mai multe ori! Aţi văzut de curând nişte băieţi cu bâtele în stradă, blocând un drum naţional, scenă urmată de descinderea “mascaţilor”? Ei bine, nici respectiva scenă de luptă n-a fost filmată în Craiova, ci pe lângă Bucureşti, în una dintre acele comune în care rromii tind deja să devină majoritari… Mă tem că se poate spune mai degrabă că România întreagă a devenit un tărâm al nelegiuiţilor violenţi, şi nu doar un oraş sau două care excelează prin poftele sanguinare ale infractorilor periculoşi.

Pericolul aplicării unor sintagme colorate, eficiente când vine vorba de a capta atenţia unui public din ce în ce mai puţin dispus să respingă informaţia trunchiată, este cât se poate de evident. A reduce Craiova la stadiul de poligon în care pistolarii fac legea, descărcându-şi la întâmplare armele în bieţii cetăţeni, este tot de adevărat ca şi cum ai spune că Iliescu crede în Dumnezeu sau că Băsescu pune în paharul cu whisky mai mult de două cuburi de gheaţă. Din nefericire, lucruri mai puţin spectaculoase, care nu-i interesează pe editorii jurnalelor de ştiri, se petrec de ani buni în Cetatea Banilor murdari şi ai justiţiei de castă. Dar cine să mai aibă timp de documentarea unor materiale despre jafuri prin “privatizare”, măsluiri de dosare în instanţă sau trucarea licitaţiilor prin care se absorb fonduri europene când sângele şi şabloanele năclăiesc ecranele televizoarelor şi imaginaţia ştirbă a câtorva băieţi blazaţi din mass-media bucureştene?