Să-l împuşcăm pe Caiac a doua oară?

Un asasinat a fost comis într-o cafenea din Piatra-Neamţ. Oraşul păstorit de celebrul Pinalty a ajuns pe prima pagină a ziarelor şi furnizează primul titlu în jurnalele TV. Nu-i rău pentru nişte oameni blajini, cum sunt moldovenii din acel orăşel în care totul parcă îmbie la reverie şi cumpătare, nu-i aşa? Doritorii de spectacol au, după atât scandal politic, parte şi de sânge. Şablonarzii din mass-media bucureştene au titrat cu litere de-o şchioapă că ucigaşul a fost prins urmărind fiecare mişcare în teren a anchetatorilor. Evident, n-au uitat să amintească de “alte evenimente similare”, petrecute în alte oraşe din ţară, însă imaginile de arhivă, deloc surprinzător, au fost doar cele de la uciderea interlopului Caiac. Uite cum sunt împuşcaţi doi oameni la Piatra-Neamţ, dintre care unul mortal, iar Craiova - “Sicilia României” - ajunge iar principal subiect de discuţie pentru limbuţii de serviciu de prin studiourile TV…

Aveam senzaţia că “jurnalizdii” iluminaţi de pe malul Dâmboviţei regretau amarnic ratarea unei ocazii excepţionale de a repeta acele fraze năucitoare prin care Craiova era scufundată în rahat, spălată rapid cu jeturi de scuipat, apoi iar aruncată în hârdău. Au apelat oricum la rezerva cu şabloane, cazul Caiac fiind un fel de bornă în şirul răfuielilor sângeroase dintre interlopi. Am serioase îndoieli că o statistică ar arăta că oltenii sunt cei mai sângeroşi dintre români sau că în Bănie au avut loc mai multe crime decât, să spunem la întâmplare, Braşov, Constanţa sau Timişoara. Ca să fim primii ar fi trebui să-l împuşcăm pe Caiac de mai multe ori! Aţi văzut de curând nişte băieţi cu bâtele în stradă, blocând un drum naţional, scenă urmată de descinderea “mascaţilor”? Ei bine, nici respectiva scenă de luptă n-a fost filmată în Craiova, ci pe lângă Bucureşti, în una dintre acele comune în care rromii tind deja să devină majoritari… Mă tem că se poate spune mai degrabă că România întreagă a devenit un tărâm al nelegiuiţilor violenţi, şi nu doar un oraş sau două care excelează prin poftele sanguinare ale infractorilor periculoşi.

Pericolul aplicării unor sintagme colorate, eficiente când vine vorba de a capta atenţia unui public din ce în ce mai puţin dispus să respingă informaţia trunchiată, este cât se poate de evident. A reduce Craiova la stadiul de poligon în care pistolarii fac legea, descărcându-şi la întâmplare armele în bieţii cetăţeni, este tot de adevărat ca şi cum ai spune că Iliescu crede în Dumnezeu sau că Băsescu pune în paharul cu whisky mai mult de două cuburi de gheaţă. Din nefericire, lucruri mai puţin spectaculoase, care nu-i interesează pe editorii jurnalelor de ştiri, se petrec de ani buni în Cetatea Banilor murdari şi ai justiţiei de castă. Dar cine să mai aibă timp de documentarea unor materiale despre jafuri prin “privatizare”, măsluiri de dosare în instanţă sau trucarea licitaţiilor prin care se absorb fonduri europene când sângele şi şabloanele năclăiesc ecranele televizoarelor şi imaginaţia ştirbă a câtorva băieţi blazaţi din mass-media bucureştene?