Craiova, o zdreanţă?

Imaginea Craiovei este făcută zob. Din nefericire, nu cred că exagerez. Primarul Antonie Solomon este arestat preventiv sub acuzaţia de luare de mită, fals şi uz de fals. În stradă, sute de oameni au protestat, îmbrăcând manifestaţia sub forma unei solidarităţi de masă cu primarul care a realizat lucruri importante pentru oraşul său. La Leamna, în biserica ridicată de Antonie Solomon se fac slujbe pentru cel pe care localnicii nu şi-l pot imagina condamnat. Relatările în mass-media centrale sunt, de cele mai multe ori, ca o bâtă aplicată peste picioarele craiovenilor. Suntem priviţi ca un oraş potrivit pentru a fi transformat într-o puşcărie colectivă, împărţită pe celule încăpătoare pentru clanurile de romi violenţi, interlopi, funcţionari, judecători şi, nu în ultimul rând, jurnalişti. În presa centrală, Craiova este un cuvânt sinonim cu administraţia mafiotizată de la vârf până la cel mai mărunt funcţionar şi de oraş controlat de clanuri. Evident, în varianta prezentată de aceşti băieţi “obiectivi”, Cetatea Băniei a devenit capitala crimei organizate. Nu se mai ţine cont de prezumţia de nevinovăţie şi, cu acelaşi aplomb, primarul Solomon este considerat dinainte un corupt care trebuie să zacă în închisoare. Chiar şi Mircia Gutău, fostul primar al Râmnicului Vâlcea, condamnat pentru luare de mită, pare un îngeraş pe lângă Antonie Solomon. Cam acestea sunt nuanţele tabloului confecţionat la repezeală pentru Craiova. Credeţi că redă realitatea sau nu?

Îmi asum şi îmi recunosc subiectivitatea de fiecare dată când scriu despre Craiova. Dar încerc să păstrez echilibrul şi să văd dacă dracu’ din bătătură este atât de negru pe cât ni se tot spune că e. Fără a avea accente patriotarde sau patetice şi încercând să nu fiu nici acuzator sau avocat din oficiu, nu pot să nu observ că ni se aplică un şablon pe care nici nu ni se dă voie să-l contestăm. Cu ce sunt interlopii din Bucureşti din Constanţa sau din alte “capitale ale crimei organizate” mai blânzi sau mai puţin periculoşi decât cei din Craiova? Nu cumva aceasta este realitatea din întreaga ţară, cu o justiţie incapabilă să reacţioneze împotriva reţelelor de mafioţi şi împotriva funcţionarilor hrăpăreţi? Este uşor să ridici din umeri şi să spui că “nici alţii nu sunt mai breji”, dar, din nou, mă tem că acesta este adevărul.

Am scris de nenumărate ori despre impotenţa justiţiei cancerigene din Craiova şi i-am zugrăvit în fel şi chip pe politicienii locali pentru a nu fi bănuit de partizanat sau de comentarii edulcorate. Unde am ajuns şi cât de mult preţ punem pe mândria noastră de olteni? Simplă fudulie, nesusţinută de fapte, vor spune mulţi cârcotaşi. Uneori mi se pare injust tratamentul arogant al bucureştenilor. Îmi reamintesc episoadele cu bătăuşii lui Becali fugărindu-i prin intersecţii pe hoţii de maşini, scene similare petrecându-se şi în alte oraşe mioritice, dar nu am tentaţia de a spune că bucureştenii se împart în două categorii - mafioţi şi indivizi corupţi. Mă rog, nu mă linişteşte nici pe departe că situaţia generală e aşa cum e. Mă doare doar că suntem toţi aruncaţi în mocirlă. A ajuns Craiova o zdreanţă la picioarele interlopilor şi a corupţilor?
(10.03.2010)