Ce ne aşteaptă după criză?

Previziunile optimiste, legate de stoparea declinului economic al României, nu s-au confirmat. Este greu de anticipat când se va sfârşi criza pentru români, repetatele pronosticuri fiind infirmate de realitate: nivelul de trai s-a prăbuşit, sectorul de stat este obligat să se restrângă drastic, în timp ce mediul de afaceri privat este în stare de avarie. Nu este deloc un tablou pe care ni-l dorim şi cu atât mai puţin unul cu care să ne prezentăm în faţa partenerilor din Uniunea Europeană. Suntem o zonă de risc pentru spaţiul comunitar, iar acesta este un adevăr pe cât de frust exprimat, pe atât de sincer.


Opinii privind cauzele crizei şi, în contextul mondializării, specificul său în România au fost exprimate de prea multe ori în ultima vreme în spaţiul public românesc, aşa că a le relua succint ar fi încă un prilej de amărăciune. Nu doar că guvernanţii nu au fost pregătiţi pentru o situaţie de criză economică, dar nu au fost capabili să reacţioneze potrivit la mult timp după ce piaţa imobiliară autohtonă s-a prăbuşit, iar creditarea a fost blocată. Disproporţia între vorbele aruncate pe piaţă, susţinându-se la un moment dat că România va fi ocolită de criza mondială (da, chiar preşedintele Băsescu a susţinut această teză!), şi deciziile menite a-i proteja pe cetăţeni şi a redresa situaţia economică vorbeşte de la sine: primele au fost într-o cantitate nesănătoasă, în timp ce gestionarea problemelor s-a făcut amatoristic.

Eforturile din administraţia locală nu au fost susţinute prin măsuri coerente de către Executiv. Creşterea TVA a fost o decizie extremă, evident luată sub presiune, care a provocat pe termen scurt o reducere a consumului. Rămâne de văzut ce efecte se vor înregistra pe termen mediu, însă mă tem că părerile critice ale finanţiştilor sunt îndreptăţite. Mai aproape de cetăţeni, aleşii locali au încercat să răspundă prin măsuri pragmatice. Este cazul Consiliului Judeţean Dolj. Surprinzător, dacă la nivel naţional accesarea de fonduri structurale europene s-a făcut incoerent, la nivelul judeţului Dolj au fost realizate proiecte extrem de importante. În plină criză, infrastructura a primit un balon de oxigen, iar multe primării s-au apucat serios de treabă cu ajutorul fondurilor comunitare. Evident, dificultăţile nu au fost mici, însă cea mai mare parte a problemelor au pornit tot de la nivel guvernamental.

Când se va termina criza economică în România? Nu risc niciun pronostic. Dar cred că important este să învăţăm din amărăciunea acestor zile pentru a pregăti viitorul. Dacă nu am fost pregătiţi să evităm colapsul economic, agravând prin măsuri nepotrivite şi incoerente chiar efectele crizei, vom şti să gestionăm perioada imediat următoare depăşirii declinului economic? Cum va arăta România după criză? Ce se va modifica în comportamentul oamenilor de afaceri, al politicienilor, al jurnaliştilor şi al simplilor cetăţeni? Cum va reacţiona comunitatea locală în faţa unui nou început? Nu sunt întrebări retorice! Deocamdată suntem pacientul care a înţeles că suferă de o boală, că are nevoie de un tratament potrivit pentru a se vindeca şi, pentru a nu repeta aceleaşi greşeli, are nevoie să ştie ce are de făcut în perioada de după suferinţă.