10 ani 10 spectacole / Compania Passe-Partout Dan Puric

Despre Dan Puric s-a scris într-atât de mult încât este aproape imposibil să nu repeţi ceea ce au spus alţii înaintea ta. Şi s-au spus atât de multe lucruri frumoase încât nu-ţi poţi refuza bucuria de a te alătura celor care au făcut asta. Este recunoaşterea măiestriei artistice şi a harului său de a imagina spectacole pe care nimeni nu le-a imaginat înaintea sa. Dan Puric este înzestrat cu darul comunicării şi al comuniunii cu publicul, fie că acesta se află într-o sală de spectacole, în faţa televizorului (da, nu toţi cei care privim la TV facem parte din masa amorfă a telespectatorilor!) sau în agora. Albumul care a marcat o frumoasă aniversare a Companiei Passe-Partout Dan Puric - “10 ani 10 spectacole” surprinde evoluţia unei trupe care a străbătut lumea (la propriu şi la figurat) pentru a vorbi despre talentul artiştilor români şi despre potenţialul uriaş al limbajului trupului.

Compania Passe-Partout Dan Puric a rescris istoria teatrului românesc prin spectacolele surprinse în această lucrare cu o grafică impecabilă: “Pantomimia”, “Toujours l’Amour”, “Vis”, “Costumele”, “Made in Romania”, “Hic sunt leones”, “Cei 150”, “Rencontres”, “Doi dintre noi”, “Don Quijote”. Cele mai multe dintre acestea au scenariul şi regia semnate de Dan Puric. Am avut imensa bucurie ca, în preajma sărbătorilor de iarnă, să primesc un dar neaşteptat din partea maestrului. Avusesem şansa să realizez un interviu pe tema regăsirii valorilor autentice de către români şi despre rolul monarhiei în societatea de astăzi, iar darul primit l-am aşezat printre cele mai dragi. Căutaţi acest album şi biblioteca personală vi se va îmbogăţi.

Într-o lume neaşezată, predispusă la gâlceavă şi care-i dispreţuieşte pe artişti în detrimentul paţachinelor sulemenite de prin politică şi de aiurea, Dan Puric a devenit un simbol pentru tânăra generaţie, dornică să-şi găsească modele profunde. Da, este un vis al unui artist total, un fel Charlie Chaplin îmbrăcat precum un ţăran român.

Mărturisirea făcută, la finalul albumului aniversar, de către maestrul Dan Puric arată că artistul înzestrat inovează acolo unde toţi ceilalţi cred că nimic nou nu mai poate fi creat: “Teatrul pe care îl fac aş vrea să fie o recuperare a identităţii omului în sensul major al spiritualităţii. Este un act de cercetare şi de creaţie a unui limbaj teatral. Mă gândesc la un nou concept de teatru.”

Într-o vreme când atâţia fac echilibristică, Dan Puric ţine lucrurile în echilibru…

Mihai FIRICĂ
(Cărţi în obiectiv - 29.01.2011 Ediţie Specială)